AZBUCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic (de care s-au servit romînii pînă în anul 1860). ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. Ian mai spune-ne ceva de Iorgu... ce-o mai făcut... prin țara neamțului?... Ce-o mai învățat? Trebuie să fie acu plin de azbuche ca un stup. ALECSANDRI, T. 1000.