AUTONOMIE s. f. (< fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos „însuși” + nomos „lege”): calitate a unui cuvânt de a dispune de un sens lexical suficient, deplin și, pe baza existenței acestuia, de o funcție sintactică determinată; calitate a unui cuvânt de a fi independent (semantic și sintactic-funcțional). De aici și sintagmele în care este folosit: a. semantică (independență din punctul de vedere al înțelesului) și a. sintactică sau funcțională (independență din punctul de vedere al contractării unei funcții sintactice).