AUTOMAT², -Ă, automați, -te, adj. (Despre unelte, aparate, mașini) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic, fără vreo intervenție exterioară. Strung automat. Uzină automată. ▭ La intrarea în gura minei se află montată o instalație modernă pentru descărcarea automată [a cărbunelui]. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. El, c-un ciocan automat Ținut pe umăr, de miner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. ◊ Armă automată (și substantivat, f.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului, astfel că loviturile se succed fără întrerupere atît timp cît se apasă pe trăgaci. Mitraliera și pușcă-mitralieră sînt arme automate. ▭ [Oamenii] se zvîrleau spre ieșirile satului, dar la toate ieșirile îi așteptau automatele-n bătaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/6. Se lăsase de mult amurgul și toate focurile automatelor încetaseră. CAMILAR, N. I ◊ 394. (Adverbial) Mitraliera se armează automat. ♦ Fig. Care se face, se execută de la sine, în mod mecanic, fără participarea rațiunii sau a voinței. Mișcări automate. Gesturi automate.