2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care s-a instruit singură, în afara școlii și fără profesori. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.

autodidact, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III 52 / P: a-u~ / Pl: -acți, ~e / E: ngr αυτοδιδαϰτος] 1-2 (Persoană) care și-a însușit anumite cunoștințe științifice fără a absolvi o instituție de învățământ superior Si: aiitodidacticist (1-2). 3-4 (Persoană) care învață fără ajutorul unui profesor Si: autodidacticist (3-4).

*AUTODIDACT sm., *AUTODIDACTĂ (pl. -te) sf. Care și-a însușit cunoștințe, care a învățat singur, fără conducerea altora, fără profesori [fr.]

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățămînt școlar, o serie de cunoștințe de nivel ridicat.

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățămînt în școală, o serie de cunoștințe de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – După fr. autodidacte (< gr.).

AUTODIDACT, -Ă s.m. și f. Cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. [Pron. a-u-. / < fr. autodidacte, cf. gr. autodidaktos < gr. autos – însuși, didaskein – a învăța].

AUTODIDACT, -Ă s. m. f. cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. (< fr. autodidacte)

AUTODIDACT ~ți m. și adjectival Persoană care și-a însușit un anumit bagaj de cunoștințe singură, fără profesor. /<fr. autodidacte

*autodidáct, -ă s. (vgr. autodídaktos, d. autós, însumĭ, și didásko, învăț). Care a învățat singur (fără profesor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autodidact (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. autodidacți; adj. f., s. f. autodidactă, pl. autodidacte

!autodidact (a-u-) adj. m., s. m., pl. autodidacți; adj. f., s. f. autodidactă, pl. autodidacte

autodidact s. m. (sil. a-u-), pl. autodidacți

Intrare: autodidact (adj.)
autodidact2 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u- info
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodidact
  • autodidactul
  • autodidactu‑
  • autodidactă
  • autodidacta
plural
  • autodidacți
  • autodidacții
  • autodidacte
  • autodidactele
genitiv-dativ singular
  • autodidact
  • autodidactului
  • autodidacte
  • autodidactei
plural
  • autodidacți
  • autodidacților
  • autodidacte
  • autodidactelor
vocativ singular
plural
Intrare: autodidact (s.m.)
  • silabație: a-u- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodidact
  • autodidactul
  • autodidactu‑
plural
  • autodidacți
  • autodidacții
genitiv-dativ singular
  • autodidact
  • autodidactului
plural
  • autodidacți
  • autodidacților
vocativ singular
  • autodidactule
  • autodidacte
plural
  • autodidacților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autodidact, autodidacțisubstantiv masculin
autodidact, autodidactăadjectiv
autodidactă, autodidactesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care s-a instruit singură, în afara școlii și fără profesori. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.