autentificare sf [At: ȘINCAI, HR. III, 235 / V: (îvr) ~tic~ / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: autentifica] 1 Dare a caracterului autentic Si: (rar) autentificat¹ (1), autentificație (1). 2 Legalizare. 3 Procedură juridică de autentificare (2) a actelor Si: (rar) autentificat¹ (3), autentificație (3). 4 (Ccr) Totalitate a ștampilelor, peceților și mențiunilor scrise care dau unui act caracterul de autenticitate Si: (rar) autentificat¹ (4), autentificație (4).