Definiția cu ID-ul 412659:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
autentic (autentică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticus < gr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza).