ATAMAN, atamani, s. m. 1. (Învechit) Căpetenie de cazaci; hatman. 2. Șef al unei echipe de pescari. Ion îi atamanul nostru. DAVIDOGLU, O. 30. Doisprezece oameni se necăjeau lîngă două luntri, scoțînd peștele dintr-însele. Peștele era moron. -Doamne ajută! le zise prietenul.- Mulțămim, i-a răspuns atamanul. CONTEMPORANUL, TV 141.