ascuțitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ascuți + -tor] 1 sf Unealtă sau aparat de ascuțit obiectele tăioase Si: (pop) cute, gresie. 2 sf Aparat (mic) cu care se ascut creioanele. 3-5 a Care ascute (1-2, 4). 6 smf Persoană specializată în ascuțirea (2) obiectelor tăioase.