ASCUȚIRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a ascuți. 1. Formare a unui vîrf prin tăiere, cioplire, pilire etc. Ascuțirea creionului. 2. Șlefuire a unui obiect tăios pentru a-l face (mai) ascuțit. Ascuțirea cuțitelor. 3. Fig. Intensificare, înăsprire. Construirea societății socialiste are loc în condițiile ascuțirii luptei de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 447. Ascuțirea luptei de clasă, atît pe tărîm intern cît și pe cel internațional, pune în fața partidului nostru sarcina întăririi maxime a vigilenței. REZ. HOT. I 165. 4. Fig. Dezvoltare, perfecționare (a unui simț, a unei calități etc.). Ascuțirea auzului.