ascuțire sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1836 / Pl: (nob) ~ri / E: ascuți] 1 Operație prin care se face vârf unui obiect înțepător Si: (îvr) ascuțeală (1). 2 Operație prin care lama unei unelte sau arme se face mai tăioasă Si: (îvr) ascuțeală. 3 (Fig) Istețime. 4 (Fig; d. privire, văz) Agerime. 5 (Fig) Agravare a unui conflict, a unei crize, a unei lupte politice etc. 6 (Fig; pex) Intensificare.