arhiepiscopie, arhiepiscopii s. f. 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop; arhidieceză. 2. Reședință a unui arhiepiscop. – Din sl. arhiepiscopija (< gr. arhiepiskopi). Arhiepiscopia Clujului v. Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului. Arhiepiscopia Dunării de Jos v. Episcopia Dunării de Jos. Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din America, fosta episcopie română cu sediul la Detroit, America, înființată în 1934 și ridicată la rang de arhiepiscopie în 1974. Primul episcop a fost Policarp Morușca. Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occident, episcopie română cu sediul la Paris, înființată după cel de-al doilea război mondial ca episcopie, condusă de episcopul Teofil Ionescu († 1971). În 1972 a intrat sub jurisdicția Patriarhiei Române, iar din 1974 a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, arhiepiscopie cu sediul la Suceava, reînființată în 1991, primul arhiepiscop ales fiind Pimen. V. și Episcopia Rădăuților. Arhiepiscopia Târgoviștei și Muscelului, arhiepiscopie înființată în 1990, cu sediul la Târgoviște, cetatea de scaun a domnitorilor Țării Românești și a Mitropoliei Ungrovlahiei până în sec. 17. Este sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, primul arhiepiscop ales fiind Vasile Costin. Arhiepiscopia Tomisului, arhiepiscopie înființată în 1990, cu sediul la Constanța. Primul arhiepiscop ales este Lucian Florea. V. și Episcopia Tomisului.