APELAȚIÚNE s.f. (rar) 1. (Franțuzism) Denumire, calificare, nume. 2. (Jur.) Apel. ♦ Adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). [Var. apelație s.f. / cf. fr. appellation, lat. appellatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APELAȚIÚNE s. f. 1. denumire, calificare, nume. 2. (jur.) apel. ◊ adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). (< fr. appellation, lat. appellatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*apelațiúne f. (lat. appellátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a apela. – Și -áție și -áre, dar ob. apel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink