ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMÍE ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr. anémie)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge. ◊ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMÍE s. f. (Adesea fig.) Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge. – Fr. anémie (< gr.).
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s']anémier
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

A SE ANEMIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s']anémier
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s'/anémier)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s')anémier.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink