ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s')anémier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink