2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

andocare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: andoca] Aducere a unui vapor în docuri (pentru reparații).

ANDOCARE s.f. Acțiunea de a andoca și rezultatul ei. [Var. îndocare s.f. / < andoca].

andocare s. f. Urcarea unei nave pe un doc plutitor ◊ „În vederea creării spațiului necesar construirii unui nou bazin de andocare la Frederikshaven (Danemarca), trebuia ca edificiul existent în acea zonă să fie strămutat la o distanță de 300 m. R.l. 29 VIII 75 p. 6. ◊ „Docul [...] putând fi folosit pentru andocarea și repararea navelor de până la 25 000 tdw.” Sc. 10 II 84 p. 5 (din andoca; DN3)

ANDOCA vb. I v. îndoca.

ÎNDOCA, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andoca vb. I] – Din germ. eindocken.

ÎNDOCA, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andoca vb. I] – Din germ. eindocken.

ÎNDOCARE, îndocări, s. f. Acțiunea de a îndoca.V. îndoca.

ÎNDOCARE, îndocări, s. f. Acțiunea de a îndoca.V. îndoca.

andoca vt [At: DA ms / Pzi: ~chez / E: nct] A aduce un vapor în docuri (pentru reparații).

îndoca vt [At: DEX / V: an~ Pzi: ~chez / E: ger eindocken] A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor (pentru reparații).

îndocare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: îndoca] Ridicare a unei nave pe un doc plutitor (pentru reparații).

ANDOCA vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc. [Cf. germ. eindocken].

ÎNDOCA vb. tr. a ridica o navă pe un loc plutitor, a intra într-un doc. – var. andoca vb. (< germ. eindocken)

A ANDOCA ~chez tranz. (nave) A ridica pe suporții unui doc pentru a repara. /<germ. eindocken

A ÎNDOCA ~chez tranz. (nave) A ridica pe un doc plutitor, în vederea unei reparații. /în + doc

*andochéz, a v. tr. (fr. andocker). Bag în doc (un vapor ca să fie dres).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+andoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. andochez, 3 andochea; conj. prez. 1 sg. să andochez, 3 să andocheze

andoca vb. ind., prez. 1 sg. andochez, 3 sg. și pl. andochea

îndoca vb., ind. prez. 3 sg. îndochea

îndocare s. f., g.-d. art. îndocării

Intrare: andoca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • andoca
  • andocare
  • andocat
  • andocatu‑
  • andocând
  • andocându‑
singular plural
  • andochea
  • andocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • andochez
(să)
  • andochez
  • andocam
  • andocai
  • andocasem
a II-a (tu)
  • andochezi
(să)
  • andochezi
  • andocai
  • andocași
  • andocaseși
a III-a (el, ea)
  • andochea
(să)
  • andocheze
  • andoca
  • andocă
  • andocase
plural I (noi)
  • andocăm
(să)
  • andocăm
  • andocam
  • andocarăm
  • andocaserăm
  • andocasem
a II-a (voi)
  • andocați
(să)
  • andocați
  • andocați
  • andocarăți
  • andocaserăți
  • andocaseți
a III-a (ei, ele)
  • andochea
(să)
  • andocheze
  • andocau
  • andoca
  • andocaseră
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoca
  • ‑ndoca
  • îndocare
  • ‑ndocare
  • îndocat
  • ‑ndocat
  • îndocatu‑
  • ‑ndocatu‑
  • îndocând
  • ‑ndocând
  • îndocându‑
  • ‑ndocându‑
singular plural
  • îndochea
  • ‑ndochea
  • îndocați
  • ‑ndocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndochez
  • ‑ndochez
(să)
  • îndochez
  • ‑ndochez
  • îndocam
  • ‑ndocam
  • îndocai
  • ‑ndocai
  • îndocasem
  • ‑ndocasem
a II-a (tu)
  • îndochezi
  • ‑ndochezi
(să)
  • îndochezi
  • ‑ndochezi
  • îndocai
  • ‑ndocai
  • îndocași
  • ‑ndocași
  • îndocaseși
  • ‑ndocaseși
a III-a (el, ea)
  • îndochea
  • ‑ndochea
(să)
  • îndocheze
  • ‑ndocheze
  • îndoca
  • ‑ndoca
  • îndocă
  • ‑ndocă
  • îndocase
  • ‑ndocase
plural I (noi)
  • îndocăm
  • ‑ndocăm
(să)
  • îndocăm
  • ‑ndocăm
  • îndocam
  • ‑ndocam
  • îndocarăm
  • ‑ndocarăm
  • îndocaserăm
  • ‑ndocaserăm
  • îndocasem
  • ‑ndocasem
a II-a (voi)
  • îndocați
  • ‑ndocați
(să)
  • îndocați
  • ‑ndocați
  • îndocați
  • ‑ndocați
  • îndocarăți
  • ‑ndocarăți
  • îndocaserăți
  • ‑ndocaserăți
  • îndocaseți
  • ‑ndocaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndochea
  • ‑ndochea
(să)
  • îndocheze
  • ‑ndocheze
  • îndocau
  • ‑ndocau
  • îndoca
  • ‑ndoca
  • îndocaseră
  • ‑ndocaseră
Intrare: îndocare
îndocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndocare
  • ‑ndocare
  • îndocarea
  • ‑ndocarea
plural
  • îndocări
  • ‑ndocări
  • îndocările
  • ‑ndocările
genitiv-dativ singular
  • îndocări
  • ‑ndocări
  • îndocării
  • ‑ndocării
plural
  • îndocări
  • ‑ndocări
  • îndocărilor
  • ‑ndocărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • andocare
  • andocarea
plural
  • andocări
  • andocările
genitiv-dativ singular
  • andocări
  • andocării
plural
  • andocări
  • andocărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

andoca, andochezverb

  • 1. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

îndocare, îndocărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a îndoca. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi îndoca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.