ANDOCÁRE s.f. Acțiunea de a andoca și rezultatul ei. [Var. îndocare s.f. / < andoca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANDOCÁ vb. I. v. îndoca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ANDOCÁ ~chéz tranz. (nave) A ridica pe suporții unui doc pentru a repara. /<germ. eindocken
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANDOCÁ vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc. [Cf. germ. eindocken].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANDOCÁ vb. elem. îndoca.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
andocá vb. ind., prez. 1 sg. andochéz, 3 sg. și pl. andocheáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*andochéz, a -á v. tr. (fr. andocker). Bag în doc (un vapor ca să fie dres).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
andocáre s.f. Urcarea unei nave pe un doc plutitor ◊ „În vederea creării spațiului necesar construirii unui nou bazin de andocare la Frederikshaven (Danemarca), trebuia ca edificiul existent în acea zonă să fie strămutat la o distanță de 300 m.” R.l. 29 VIII 75 p. 6. ◊ „Docul [...] putând fi folosit pentru andocarea și repararea navelor de până la 25 000 tdw.” Sc. 10 II 84 p. 5 (din andocá; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink