7 definiții pentru îndocare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDOCARE, îndocări, s. f. Acțiunea de a îndoca. – V. îndoca.
ÎNDOCARE, îndocări, s. f. Acțiunea de a îndoca. – V. îndoca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndocare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: îndoca] Ridicare a unei nave pe un doc plutitor (pentru reparații).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDOCARE s.f. v. andocare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
andocare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: andoca] Aducere a unui vapor în docuri (pentru reparații).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANDOCARE s.f. Acțiunea de a andoca și rezultatul ei. [Var. îndocare s.f. / < andoca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
andocare s. f. Urcarea unei nave pe un doc plutitor ◊ „În vederea creării spațiului necesar construirii unui nou bazin de andocare la Frederikshaven (Danemarca), trebuia ca edificiul existent în acea zonă să fie strămutat la o distanță de 300 m.” R.l. 29 VIII 75 p. 6. ◊ „Docul [...] putând fi folosit pentru andocarea și repararea navelor de până la 25 000 tdw.” Sc. 10 II 84 p. 5 (din andoca; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndocare s. f., g.-d. art. îndocării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îndocare, îndocărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a îndoca. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- îndoca DEX '09 DEX '98 DN