*ANALIZĂ (pl. -ize) sf. 1 Descompunerea unui lucru în elementele lui constitutive, a unui corp în părțile ce-l alcătuesc: analiza unei fraze, unei gîndiri; se zice și de lucrurile morale și intelectuale: analiza inimii omenești, analiza pasiunilor ¶ 2 Cercetare de aproape, amănunțită a unui lucru, a unei scrieri: să facem analiza discursului pe care l-a rostit ¶ 3 🔬 ~ chimică, descompunerea prin diferite procedeuri a unui corp în elementele din care e alcătuit, cercetarea substanțelor care au pătruns într’un corp: analiza apei, sîngelui, aerului; ~ calitativă 👉 CALITATIV; ~ cantitativă 👉 CANTITATIV ¶ 4 📻 ~ spectrală metodă de analiză prin care se poate cunoaște natura intimă a unui corp observînd, cu ajutorul spectroscopului, spectrul luminii sale ¶ 5 ➕ ~ matematică = CALCUL INFINITEZIMAL ¶ 6🦉~ psicologică, cercetare a facultăților sufletești, în spec. cercetarea felului în care se prezintă sufletul cuiva ¶ 7 📖 ~ gramaticală, cercetarea cuvintelor dintr’o frază, arătîndu-se felul lor, dacă sînt substantive, adjective, etc., schimbările la care sînt supuse în ce privește genul, numărul, cazul, modul de conjugare, etc., în ce caz, în ce număr sînt puse, etc.; ~ logică, arătarea părților unei fraze, desfacerea ei în propozițiuni și în părțile lor, subiect, predicat, atribut, etc. ¶ 8 🦉 Metodă de descompunere prin care se trece de la efect la cauză, sau de Ia consecințe Ia principii, de la particular la general, de la compus la simplu; cu înțelesul acesta, analiza e opusă sintezei [fr. < gr.].