aligni¹ viu [At: ALECSANDRI, P. P. 2 / E: ns cf mg legyezni, legyinteni] (Nob) A adia.

aligni² v vz lihni

❍ALIGNI¹ (-nește) vb. unipers. Mold. Bucov. 🌦 A sufla cu oare-care tărie (vorb. de vînt): al treilea (vînt) e cel de vară, care de-abia alignește, de pare că-ți dă sănătatea (VOR.).

ALIGNI² (-nesc) vb. refl. A se simți slab, a leșina: Edvin sprijinea în brațe pe-a lui scumpă amoreză. Ce de silnica suflare a furtunii s’alignea (NEGR.) [👉 LIGNI].

ALIGNI vb. IV. v. lihni.

alignì v. a slăbi, a leșina: de silnica suflare a furtunei s’alignia NEGR. [V. lihni].

lecni v vz lihni

licni v vz lihni

ligni v vz lihni

lihni [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 292/22 / V: (reg) aligni², lecni, licni, (îvr) ligni / Pzi: ~nesc / E: nct] 1-4 vir (Pop) A avea o senzație de slăbiciune (din cauza foamei) Cf a leșina. 5-6 vr (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) inima A i se face cuiva rău (de foame sau) de oboseală Si: a leșina. 7-8 vr (Pop; îae) A se clătina (din cauza slăbiciunii sau) a unei infirmități. 9 vi (Reg) A șchiopăta. 10 vi (Trs; Mol) A-i paraliza cuiva o parte a corpului. 11 vt (Trs; Ban) A imobiliza.

LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. A simți sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). (Atestat în forma aligni) Vede pe Jana și alignind se rezămă de perete. NEGRUZZI, S. III 357. ◊ Expr. A i se lihni cuiva = a-i veni sfîrșeală, a-i veni rău (de foame, de oboseală etc.). – Variantă: aligni vb. IV.

A LIHNI ~esc intranz. A fi cuprins de slăbiciune (din cauza foamei); a flămânzi peste măsură; a hămesi. /Orig. nec.

lignì v. V. lihni.

lihnì (lignì) v. a leșina de slăbiciune sau de foame. [Origină necunoscută].

alignésc v. intr. (rudă cu lihnesc). Est. Rar. Șchiopătez puțin. Vîntu alignește (Panf. Văzduhu), vîntu adie. V. refl. Leșin.

lihni vb., ind. prez. 3 sg. și pl. lihnește

aligni (-nesc, -it), vb. – 1. A sufla vîntul. – 2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este încă bine individualizat, căci este nevoie să se precizeze: alignește cu piciorul sau alignește de un picior. Acest uz lipsește din majoritatea dicționarelor (DAR, Damé, Candrea), dar este comun, mai ales în Mold. (cf. fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indică drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vîntul”. Cf. lihni.

lihni (lihnesc, lihnit), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală).

LIHNI vb. a hămesi, a se sfârși, (fig.) a leșina. (A ~ de foame.)

lihni vb. IV. 1 intr. , refl. (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> a (se) hămesi, a (se) sfârși, <reg.> a se leșui², a se lihăi², <fig.; fam.> a leșina, a se topi. După zile de regim alimentar sever, era lihnit de foame. 2 intr. (reg.; despre oameni sau animale) v. Șchiopăta.