aligni¹ viu [At: ALECSANDRI, P. P. 2 / E: ns cf mg legyezni, legyinteni] (Nob) A adia.

ALIGNI² (-nesc) vb.refl. A se simți slab, a leșina: Edvin sprijinea în brațe pe-a lui scumpă amoreză. Ce de silnica suflare a furtunii s’alignea (NEGR.) [👉 LIGNI].

❍ALIGNI¹ (-nește) vb. unipers. Mold. Bucov. 🌦 A sufla cu oare-care tărie (vorb. de vînt): al treilea (vînt) e cel de vară, care de-abia alignește, de pare că-ți dă sănătatea (VOR.).

alignésc v. intr. (rudă cu lihnesc). Est. Rar. Șchiopătez puțin. Vîntu alignește (Panf. Văzduhu), vîntu adie. V. refl. Leșin.

aligni (-nesc, -it), vb. – 1. A sufla vîntul. – 2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este încă bine individualizat, căci este nevoie să se precizeze: alignește cu piciorul sau alignește de un picior. Acest uz lipsește din majoritatea dicționarelor (DAR, Damé, Candrea), dar este comun, mai ales în Mold. (cf. fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indică drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vîntul”. Cf. lihni.