*AGONIE sf. 1 Lupta între viață și moarte în ceasurile cele mai de pe urmă ale ființei: un biet călugăr bogonisea pe slavonește, dar cu glas slab, rugile ~i (ODOB.); a fi în agonie, a se lupta cu moartea, a trage de moarte ¶ 2 familiar: Imperiul roman era în ~; cea mai frumoasă ~ e, de sigur, agonia verii (BAS.) [fr. < gr.].