AGENT 1. În teoria «actanțială» (vezi ACTANT), într-o „gramatică a cazurilor” (vezi CAZ_II) și în teoria «rolurilor tematice» (vezi ROL), termen atribuit acelui actant (caz sau rol) care desemnează pe inițiatorul voluntar al acțiunii exprimate prin verb, caracterizându-se prin [ + Animat* ], [ + Control*]; se deosebește de forță* și de instrument*, care, de asemenea, pot interveni și declanșa o acțiune, dar involuntar, fără a o controla; vezi deosebirea dintre: Dușmanul a distrus satul, unde ca subiect este selectat agentul, având trăsăturile [+ Animat, + Control], și Grindina a distrus recolta, Gărgărițele au distrus recolta, unde subiectul, animat sau non-animat, se caracterizează prin [- Control], neîndeplinind rolul de agent. 2. Complement de ~ Complement necircumstanțial* realizat prepozițional care exprimă, într-o construcție verbală pasivă* sau conținând un termen de origine verbală cu semnificație pasivă, pe cel care inițiază și controlează acțiunea (autorul ei). Complementul de agent este cerut de un verb la diateza pasivă (este lăudat de profesor), de un participiu sau de un supin pasiv (copil lăudat de părinți; este de văzut de către noi toți), de un adjectiv de proveniență verbală cu sens pasiv (acțiuni condamnabile de noi toți), de un abstract* verbal cu sens pasiv (numirea lui de către președinte) și corespunde subiectului dintr-o construcție activă*. Fiecare limbă lexicalizează diferit prepoziția acestui tip de complement: rom. de sau de către, fr. par, engl. by etc. 3. Completivă de ~ Propoziție completivă necircumstanțială* corespunzând, în planul frazei, complementului de agent (vezi 2), deci cerută de un verb pasiv sau de o formă cu semnificație pasivă, față de care exprimă, sub formă propozițională, pe autorul acțiunii (ex. este lăudat de oricine l-a văzut lucrând). Completiva de agent este o subordonată relativă*, introdusă printr-un relativ pronominal precedat de prepoziția (prepozițiile) complementului corespunzător. 4. Sufix de ~ Clasă de sufixe* lexicale care, atașate unor baze* substantivale sau verbale, creează substantive sau, mai rar, adjective, aducând cuvântului derivat* semnificația de „persoană care face o acțiune, practică o meserie, exercită o profesie” (vezi DERIVARE₁). în română, sufixele -ar (văcar, pădurar), -giu (scandalagiu, camionagiu), -ist (căminist) se atașează bazelor substantivale, -tor (vânzător, luptător), bazelor verbale, iar -aș (căruțaș, cercetaș), atât bazelor verbale, cât și celor substantivale. 5. În naratologie, rol* / funcție actanțială (vezi actant n) pe care un personaj / actor îl îndeplinește în structura narativă a unui text; agentul este personajul – autor al unei acțiuni. în evoluția terminologiei legate de structura narației*, agentul a fost prima denumire (Tz. Todorov) a funcției care s-a numit mai târziu actant* (A.J. Greimas). Celelalte două funcții actanțiale sunt, în concepția lui V.I. Propp, beneficiarul* și pacientul*. G.P.D.(1- 4); M.M. (5).