afonie (< gr. ἀφωνία, < ἀ privativ + φωνή, „voce”), simptom de stingere, de pierdere a vocii (1) în urma unei afecțiuni a laringelui, a sistemului nervos central sau în urma unei tulburări funcționale trecătoare (teamă subită, emoție, trac al cântăreților). Termen greșit întrebuințat pentru „ureche nemuzicală”. V. auz.