ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.
Sursa: DEX '09
(2009)
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACROSTÍH ~uri n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, formează un cuvânt sau o propoziție. /<ngr. akróstichon, fr. acrostiche
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACROSTÍH s.n. (Lit.) Poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziție. [Pl. -huri. / cf. fr. acrostiche < gr. akrostichon < akros – extrem, dinafară, stichos – vers].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACROSTÍH s. n. 1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc. 2. problemă enigmistică cuprinzând un acrostih (1). (< fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție. – Ngr. akrostichon.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acrostíh (a-cros-tih / -cro-stih) s. n., pl. acrostíhuri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acrostíh (acrostíhuri), s. n. – Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvînt sau o propoziție. < Gr. ἀϰρόστιχον (Gáldi 137). Sec. XVII.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acrostíh s. n. (sil. -cro-; mf. -stih), pl. acrostíhuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*acrostíh n., pl. urĭ (vgr. akróstihon, d. ákron, vîrf, și stihos, vers). Poezie în care versurile încep cu cîte o literă formînd toate un nume.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acrostih (‹ gr. ἀϰροστιχίς, de la ἄϰροσ „extremitate” și στίχος „vers”), tehnică poetică în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvânt, sintagma, deviza, sentința sau numele pe care poetul și l-a ales ca motiv principal al poeziei sale sau o propoziție care exprimă sau sugerează o idee în legătură cu cuprinsul textului respectiv. Se întâlnește mai ales în canon (2), forma poetică cea mai lungă din imnografia biz. (până la 254 de strofe) și în condac.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink