ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

ACROSTÍH ~uri n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, formează un cuvânt sau o propoziție. /<ngr. akróstichon, fr. acrostiche
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ACROSTÍH s. n. 1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc. 2. problemă enigmistică cuprinzând un acrostih (1). (< fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ACROSTÍH s.n. (Lit.) Poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziție. [Pl. -huri. / cf. fr. acrostiche < gr. akrostichon < akros – extrem, dinafară, stichos – vers].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție. – Ngr. akrostichon.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

acrostíh (acrostíhuri), s. n. – Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvînt sau o propoziție. < Gr. ἀϰρόστιχον (Gáldi 137). Sec. XVII.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

!acrostíh (a-cros-tih/-cro-stih) s. n., pl. acrostíhuri
Sursa: DOOM 2 | Adăugată de CristinaDianaN | Greșeală de tipar | Permalink

acrostíh s. n. (sil. -cro-; mf. -stih), pl. acrostíhuri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

acrostih (‹ gr. ἀϰροστιχίς, de la ἄϰροσ „extremitate” și στίχος „vers”), tehnică poetică în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvânt, sintagma, deviza, sentința sau numele pe care poetul și l-a ales ca motiv principal al poeziei sale sau o propoziție care exprimă sau sugerează o idee în legătură cu cuprinsul textului respectiv. Se întâlnește mai ales în canon (2), forma poetică cea mai lungă din imnografia biz. (până la 254 de strofe) și în condac.
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink