acrostih (‹ gr. ἀϰροστιχίς, de la ἄϰροσ „extremitate” și στίχος „vers”), tehnică poetică în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvânt, sintagma, deviza, sentința sau numele pe care poetul și l-a ales ca motiv principal al poeziei sale sau o propoziție care exprimă sau sugerează o idee în legătură cu cuprinsul textului respectiv. Se întâlnește mai ales în canon (2), forma poetică cea mai lungă din imnografia biz. (până la 254 de strofe) și în condac.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink