WALKIRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie.

walkirie sf [At: FILIMON, O. II, 186 / P: val~ / V: ~ră (S și: walkyră / Pl: ~re) / Pl: ~ii / E: fr walkyrie] 1 Fiecare dintre cele trei divinități mitologice scandinave, fiicele lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor și alegeau eroii care urmau să cadă în luptă. 2 (Pex) Femeie frumoasă, voluntară și cu statură maiestuoasă.

walkirie s.f. (în mit. nordică) Fiecare dintre numeroasele divinități germanice, slujitoare ale lui Odin, fecioare războinice și foarte frumoase, care însoțeau în Walhalla pe eroii morți în luptă, potrivit voinței zeilor. Îl lăuda mereu pe... Attila și îmi vine a crede că, în taină, o adora pe walkyra Brunhilda (STEINH.). ♦ Ext. Femeie frumoasă, cu statură impunătoare și cu atitudine voluntară. • scris și walkyrie, valkirie. pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) walchyră s.f. /<germ., fr. Walkyrie.

WALKIRIE, walkirii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie.

WALKIRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzînd moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchiră s.f. / < germ. Walkyrie].

WALKIRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ. Walkyrie)

WALKIRIE ~i f. (în mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta bătăliilor și moartea unora dintre combatanți. [G.-D. walkiriei; Sil. -ri-e] /< germ. Walkyrie, fr. walkyrie

Walkirie f. zeiță din panteonul nordic, care transportă în Walhalla pe răsboinicii viteji morți in bătălii.

walkiră sf vz walkirie

valkirie s.f. v. walkirie.

walkyrie s.f. v. walkirie

VALCHIRĂ s.f. v. walkirie.

VALKIRIE s.f. v. walkirie.

walkirie (desp. -ri-e) s. f., art. walkiria (desp. -ri-a), g.-d. art. walkiriei; pl. walkirii, art. walkiriile (desp. -ri-i-)

walkirie (-ri-e) s. f., art. walkiria (-ri-a), g.-d. art. walkiriei; pl. walkirii, art. walkiriile (-ri-i-)

walkirie s. f. (sil. -ri-e), art. walkiria (sil. -ri-a), g.-d. art. walkiriei; pl. walkirii, art. walkiriile (sil. -ri-i-)