3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORB2, sorburi, s. n. 1. Vârtej de apă cu un ochi adânc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui râu dispare de la suprafață, curgând în continuare printr-un curs subteran. 2. Vânt puternic care se propagă sub forma unui vârtej. 3. Piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită care se montează la capătul introdus în lichid al conductei de aspirație a unei pompe pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităților; p. gener. țeavă, conductă aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

SORB2, sorburi, s. n. 1. Vârtej de apă cu un ochi adânc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui râu dispare de la suprafață, curgând în continuare printr-un curs subteran. 2. Vânt puternic care se propagă sub forma unui vârtej. 3. Piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită care se montează la capătul introdus în lichid al conductei de aspirație a unei pompe pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităților; p. gener. țeavă, conductă aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

SORB1, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria).Lat. sorbus.

SORB1, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria).Lat. sorbus.

sorb2 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri / E: pvb sorbi] 1 (Pop) Vârtej de apă cu centrul adânc, foarte primejdios Si: (reg) sfor2. 2 Loc unde apa unui râu dispare de la fața pământului, continuându-se printr-un curs subteran și care este caracteristic regiunilor carstice. 3 (În credințele populare; îs) ~ul pământului Centrul pământului. 4 (Îas) Marea care desparte lumea noastră de presupusa lume de dincolo de mormânt. 5 (Șîs ~ul mărilor) Vârtej mare în mijlocul mării în care se presupune că se strâng toate apele pământului. 6 (Șîs ~ul mărilor) Ființă supranaturală despre care se presupune că soarbe apele. 7 Vânt care se deplasează cu viteză, propagându-se sub formă de vârtej. 8 (Teh) Piesă metalică perforată sau prevăzută cu o sită, care se montează la extremitatea introdusă în lichid a țevii de aspirație a unei pompe, pentru a evita aspirarea corpurilor străine. 9 (Pex) Țeavă. 10 (Pex) Conductă aspiratoare. 11 Jgheab din împletituri de nuiele, care se montează la îngrăditurile bălților pentru a reține peștele. 12 (Reg) Iezer. 13-14 (Mun) Sorbire (1-2). 15 (Buc) Vas stricat Si: hârb (6).

sorb1 sm [At: LB / Pl: ~i / E: ml sorbus] 1 (Șîc ~ de pădure, ~sălbatic) Arbore cu frunze crestate, din familia rozaceelor, cu flori albe și fructe cărnoase care crește la noi în zona pădurilor de stejar și al cărui lemn se folosește în strungărie Si: mărăcine, păducel, scorum, scoruș1 (Sorbus torminalis). 2 (Bot; reg) Scoruș1(Sorbus aucuparia). 3 (Bot; reg) Scoruș1 (Sorbus domestica).

SORB1, sorbi, s. m. Arbore cu frunze lobate, cu flori albe și fructe roșietice cărnoase; crește prin pădurile de cîmpie și de deal (Pirus torminalis). Vulturi lacomi, bufne, corbi, Veniți iute la mîncare, Lăsați cuibul de prin sorbi. NEGRUZZI, S. II 80. Sorbul face fructe roșii, cu care se hrănesc paserile. ȘEZ. XV 126.

SORB2, sorburi, s. n. 1. Vîrtej de apă cu un ochi adînc la mijloc. Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. Vorbea, cimpoaiele... se umflau, se dezumflau, gîlgîiau ca apa în sorb cuvintele. STANCU, D. 43. ◊ Fig. M-au urcat pe culmea slavei, într-un rai de strălucire, Și m-au prăbușit în sorburi de-ntuneric și-amăgire. DAVILA, V. V. 101. ◊ (În mitologia populară) Sorbul mărilor = vîrtej mare în miijlocul mări, în care se strîng apele de pe pămînt și care înghite corăbiile. Și l-a aruncat în sorbu mărilor, În bătaia vînturilor. MAT. FOLK. 1564. Sorbul pămîntului = marea care desparte lumea noastră de presupusa lume de dincolo de mormînt. 2. Piesă metalică cu mantaua perforată sau prevăzută cu o sită, care se montează la capătul introdus în lichid al unei țevi aspiratoare, pentru a împiedica aspirarea corpurilor străine; p. ext. țeavă, conductă aspiratoare. Patru țevi negre se afundă în apele Dunării și sug necontenit lichidul necesar fabricării cimentului. Țevile se numesc sorburi. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 2/2. În mlaștină se scobise cu mare greutate... o fîntînă pentru sorbul pompei. SADOVEANU, P. M. 223.

SORB1 ~uri n. 1) Vârtej puternic (de vânt sau de apă). 2) Piesă prevăzută cu o sită, care se fixează la capătul unei țevi aspiratoare pentru a împiedica pătrunderea în interior a corpurilor străine. /v. a sorbi

SORB2 ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe și cu fructe globuloase, roșii, al cărui lemn are întrebuințare industrială. /<lat. sorbus

sorb m. Bot. arbust din familia rozaceelor al cărui lemn e prețios pentru strungărie (Sorbus terminalis).

sorb n. 1. vârtej de apă ce formează o adâncătură în mijloc; 2. în basme: marea ce formează hotarul între cele două lumi sau tărâmuri. [Tras din sorbì].

1) sorb m. (lat. sorbus. D. rom. vine ngr. súrvon. V. soarbă). Un pom rozaceŭ pădureț care seamană cu scorușu și are un lemn tot așa de bun de strug (pirus [saŭ sorbus] torminalis). Scoruș sălbatic.

2) sorb n., pl. urĭ (d. sorb 3). Sorbitură, pic: dă-mĭ un sorb de apă (Prah.). Vîrtej de apă, anafor. Vîrtej de vînt care ridică colbu, frunzele, paĭele și chiar și apa, și atuncĭ formează o trombă: un sorb sorbea sorbea apa Dunăriĭ. (CL. 1910, 985). Țeavă groasă cu care se trage apa’n pompă. Un aparat ca un jgheab făcut din împletiturĭ de nuĭele care se adaptează la îngrăditurile bălților și care, pin scoborîre și ridicare, lasă să circule luntrea, dar nu și să ĭasă peștele (Ant. P.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorb2 (vârtej de apă; vânt; piesă metalică) s. n., pl. sorburi

sorb1 (arbore) s. m., pl. sorbi

sorb2 (vârtej de apă, vânt, piesă metalică) s. n., pl. sorburi

sorb (vârtej de apă, vânt, piesă metalică) s. n., pl. sorburi

sorb, -bi (arbore) și -buri (vârtejuri de apă).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (reg.) mărăcine, păducel, scoruș.

SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (reg.) mărăcine, păducel, scoruș.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sorb (-bi), s. m. – Nume de arbore (Sorbus torminalis). Lat. sorbus (Cihac, I, 257; Tiktin; REW 8095), cf. it. sorbo, prov. sorba, fr. sorbe, sp. serba, port. sorva. Caracterul popular al cuvîntului nu pare stabilit cu siguranță.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SORBUL, Mihail (pseud. lui Mihail Smolsky) (1895-1966, n. Botoșani), scriitor român. Drame de inspirație istorică („Letopiseți”); comedii tragice, explorând zone obscure ale sufletului uman („Patima roșie”, „Dezertorul”); romane, dramatizări.

Intrare: Sorbul
Sorbul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sorb (arbore)
sorb1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorb
  • sorbul
  • sorbu‑
plural
  • sorbi
  • sorbii
genitiv-dativ singular
  • sorb
  • sorbului
plural
  • sorbi
  • sorbilor
vocativ singular
plural
Intrare: sorb (vârtej, piesă)
sorb2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorb
  • sorbul
  • sorbu‑
plural
  • sorburi
  • sorburile
genitiv-dativ singular
  • sorb
  • sorbului
plural
  • sorburi
  • sorburilor
vocativ singular
plural
ciorb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorb, sorbisubstantiv masculin

  • 1. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scoruș
    • format_quote Vulturi lacomi, bufne, corbi, Veniți iute la mîncare, Lăsați cuibul de prin sorbi. NEGRUZZI, S. II 80. DLRLC
    • format_quote Sorbul face fructe roșii, cu care se hrănesc paserile. ȘEZ. XV 126. DLRLC
etimologie:

sorb, sorburisubstantiv neutru

  • 1. Vârtej de apă cu un ochi adânc la mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. Vorbea, cimpoaiele... se umflau, se dezumflau, gîlgîiau ca apa în sorb cuvintele. STANCU, D. 43. DLRLC
    • format_quote figurat M-au urcat pe culmea slavei, într-un rai de strălucire, Și m-au prăbușit în sorburi de-ntuneric și-amăgire. DAVILA, V. V. 101. DLRLC
    • 1.1. mitologie popular Sorbul mărilor = vârtej mare în mijlocul mării, în care se strâng apele de pe pământ și care înghite corăbiile. DLRLC
      • format_quote Și l-a aruncat în sorbu mărilor, În bătaia vînturilor. MAT. FOLK. 1564. DLRLC
    • 1.2. mitologie popular Sorbul pământului = marea care desparte lumea noastră de presupusa lume de dincolo de mormânt. DLRLC
    • 1.3. Loc unde apa unui râu dispare de la suprafață, curgând în continuare printr-un curs subteran. DEX '09 DEX '98
  • 2. Vânt puternic care se propagă sub forma unui vârtej. DEX '09 DEX '98
  • 3. Piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită care se montează la capătul introdus în lichid al conductei de aspirație a unei pompe pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crepină
    • format_quote În mlaștină se scobise cu mare greutate... o fîntînă pentru sorbul pompei. SADOVEANU, P. M. 223. DLRLC
    • 3.1. prin generalizare Țeavă, conductă aspiratoare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Patru țevi negre se afundă în apele Dunării și sug necontenit lichidul necesar fabricării cimentului. Țevile se numesc sorburi. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 2/2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.