PURITANISM s. n. Doctrină calvină desprinsă de anglicanism, caracterizată prin epurarea cultului de orice rămășițe ale catolicismului, printr-o morală rigidă și printr-o organizare prezbiteriană, respectând strict textul Bibliei; p. ext. rigurozitate exagerată privind respectarea preceptelor religioase și morale. – Din fr. puritanisme.

puritanism sns [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: fr puritanisme] 1 Sectă prezbiteriană engleză care își întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei, luptând împotriva rămășițelor catolicismului din biserica reformată. 2 (Pex) Rigoare exagerată, adesea formală, privind respectarea perceptelor religioase și morale.

PURITANISM s. n. Numele unei secte prezbiteriene engleze care își întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei; p. ext. rigurozitate exagerată privind respectarea preceptelor religioase și morale. – Din fr. puritanisme.

PURITANISM s. n. Numele unei secte presbiteriene engleze căreia i s-a dat acest nume pentru că a curățat doctrina calvină de reminiscențele catolice, pretinzîndu-se mai conformă cu scriptura; p. ext. rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase, morale.

PURITANISM s.n. Doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide; (p. ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale. [Cf. fr. puritanisme].

PURITANISM s. n. doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide. ◊ (p.ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale. (< fr. puritanisme)

PURITANISM n. 1) Doctrină a unei secte prezbiteriene din Anglia și Scoția care luptă pentru curățarea cultului și a dogmelor religioase de rămășițele catolicismului. 2) Respectare riguroasă a preceptelor religioase și morale. /<fr. puritanisme

puritanism n. 1. doctrina puritanilor; 2. fig. rigorism exagerat în purtare.

*puritanízm n. (d. puritan). Doctrina puritanilor (V. protestantizm). Fig. Rigorizm excesiv în purtare.

puritanism s. n.

puritanism s. n.

puritanism s. n.

PURITANÍSM (< fr.) s. n. Doctrină calvină desprinsă, între 1562 și 1580, de anglicanism, sub influența ideilor lui Calvin, Zwingli și Bullinger, și caracterizată prin epurarea cultului de orice rămășițe ale catolicismului, printr-o morală rigidă, și printr-o organizare prezbiteriană. A avut un rol important în timpul Elisabetei I a Angliei. Persecutați de Stuarți, adepții p. au emigrat în număr mare în America de Nord, pe terit. actual al S.U.A. ♦ P. ext. Rigorism extrem privind respectarea preceptelor religioase și morale.