negociere sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 175 / V: ~oți~, ~oțiare / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: negocia] 1 Purtare a unor discuții pentru încheierea convențiilor economice, politice etc. Si: (înv) negociație. 2 (Ccr; lpl) Tratative. 3 (Spc; îs) ~ri diplomatice Tratative duse în vederea încheierii unor tratate sau convenții internaționale. 4 Intermediere a unei afaceri, a unei căsătorii etc. 5 Încheiere a unei căsătorii în urma unor discuții și pe baza unor condiții stabilite în prealabil. 6 Efectuare a unor operații comerciale de vânzări de titluri, rente etc., ceea ce presupune negocieri prealabile. 7 Discuție purtată pentru stabilirea prețului unei mărfi, a unei oferte etc. Si: (pop) târguială, tocmeală.

NEGOCIERE, negocieri, s. f. (Mai ales la pl.) Acțiunea de a negocia; tratative. După trei luni de negocieri și intervenire a mai multor puteri amice, se hotărăște ca postelnicul cel mare al Moldovei... să exprime părerea sa de rău pentru neînțelegerea urmată. GHICA, S. XI.

NEGOCIERE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vînzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].

NEGOCIERE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ~ri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)

NEGOCIERE ~i f. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia

negocia v [At: CR (1829), 193²/5 / P: ~ci-a / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr négocier] 1-3 vtri A duce tratative pentru încheierea unei convenții politice, economice etc. Si: a parlamenta, a trata, (îvp) a neguța (1). 4 vt A intermedia o afacere, o căsătorie. 5 vt (Pex) A încheia o căsătorie în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile Si: a târgui. 6 vt A efectua diverse operații comerciale de vânzări de titluri, de rente etc., ceea ce presupune negocieri (1) prealabile. Si: a comercializa. 7 vt (Fam) A se pune de acord asupra prețului unor mărfuri.

negoția v vz negocia

negoțiare sf vz negociere

negoțiere sf vz negociere

NEGOCIA, negociez, vb. I. Tranz. A trata încheierea unei convenții (economice, politice, culturale etc.). În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147. ♦ (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare.

NEGOCIA vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].

NEGOCIA vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenții (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susține ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operații comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier

negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.

*negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.

negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale.

negociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri

negociere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri

negociere s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negocierii; pl. negocieri

negocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. negociez (desp. -ci-ez), 3 negociază, 1 pl. negociem; conj. prez. 1 sg. să negociez, 3 să negocieze; ger. negociind (desp. -ci-ind)

negocia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociază, 1 pl. negociem (-ci-em); conj. prez. 3 să negocieze; ger. negociind (-ci-ind)

negocia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociez, 3 sg. și pl. 1 pl. negociem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. negocieze, ger. negociind (sil. -ci-ind)

negocia (ind. prez. 3 sg. și pl. negociază, 1 pl. negociem, ger. negociind)

negociez, -ciază 3, -ciam 1 imp.

NEGOCIERE s. 1. (înv.) negociație. (~ a unei tranzacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

NEGOCIERE s. 1. (înv.) negociație. (~ a unei tranzacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

NEGOCIA vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.

negocia vb. v. INTERMEDIA. INTERPUNE. MEDIA. MIJLOCI.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. a parlamenta, a trata. (A ~ cu partea adversă.)