FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Fericire ≠ nefericire
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fericíre f. Starea omuluĭ căruĭa nu-ĭ lipsește nimica și are corpu și sufletu sănătos: fericire perfectă nu există. Noroc, întîmplare plăcută: Ce fericire că te întîlnesc! Ce fericire pe tine! Din fericire, noroc că: Căzuse în apă. Din fericire, i s´a aruncat o scîndură și a scăpat.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FERICÍ ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ferici ≠ a neferici
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fericiri (Biz.) (gr. μαϰαρισμοί, sg. μαϰαρισμός, „acțiunea de a felicita, de a ura fericire”; lat. beatitudines), grup de 10 versete din Noul Testament (Matei, 5, 3-12) care se execută recitativ*, ca stihuri* combinate cu tropare* scurte, la antifonul (I, 1) al 3-lea din liturghie* și la înmormântare. Denumirea f. provine de la începutul fiecăruia dintre cele nouă stihuri: „Fericiți cei...” (Mαϰάριοι oί...). În ultima vreme se cântă fără a mai fi combinate cu troparele. Pe textul f., César Franck a scris lucrarea corală cu acomp. instr. Les Béatitudes.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink