CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, mecanic etc. folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.

cric² sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr cric] Aparat simplu pentru ridicarea (prin împingere în sus) a greutăților.

cric¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Suman scurt și strâmt.

CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.

CRIC, cricuri, s. n. Aparat folosit pentru ridicarea la mică înălțime a unor greutăți mari, prin împingere în sus. Cric cu pîrghie. Cric hidraulic. Cric pneumatic.

CRIC s.n. Aparat folosit pentru ridicarea greutăților prin împingere în sus. [< fr. cric].

CRIC s. n. aparat portativ pentru ridicarea la înălțimi mici a greutăților prin împingere în sus. (< fr. cric)

CRIC ~uri n. Instrument folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la înălțime mică. /<fr. cric

cric (aparat) s. n., pl. cricuri

cric s. n., pl. cricuri

cric s. n., pl. cricuri

CRIC s. v. prundăraș.

CRIC s. (TEHN.) vinci, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.

CRIC s. (TEHN.) vinci, (pop.) vîrtej, (Transilv.) șaitău.

cric s. v. PRUNDĂRAȘ.

cric, cricuri, s.n. (reg.) suman scurt și strâmt.