șaitău¹ sn [At: KLEIN, D. 423 / V: (reg) săi~, șatău, șăit (A: nct / Pl: ~uri) șăi~, șâi~, șei~, șitău / Pl: ~taie, (reg) ~tăie, ~tauă, șăitaie, șăitauă, șeitauă / E: mg sajtó] 1 (Trs; Ban) Teasc. 2 (Reg; prc; îf șitău) Coș al teascului în care se storc strugurii. 3 (Reg; pex; îf șeitău) Cramă (2). 4 (Ban; Trs; prc) Șurub care servește ca ax al teascului. 5 (Ban; Trs; pan) Menghină. 6 (Ban; Buc; pan) Banc de tâmplărie. 7 (Ban; Trs; pan) Vârtej de strâns doagele. 8 (Trs; Ban; pan) Cric². 9 (Ban; Trs; pan) Canea. 10 (Ban; Trs; pan) Burghiu (1). 11 (Trs; îf șeitău) Unealtă cu care se presează varza în putină. 12 (Reg) Bucată de lemn cu care se împiedică carul.

șaitău² s [At: TDRG / Pl: ? / E: ns cf ger Scheit] (Trs) Ferăstrău cu care se taie buștenii pentru a obține scânduri.

săitău sn vz șaitău¹ corectat(ă)

șatău sn vz șaitău¹

șăit sn vz saitău¹

șăitău sn vz șaitău¹

șâitău sn vz șaitău¹

șeitău sn vz șaitău¹

șitău sn vz șaitău¹

ȘAITĂU s. v. burghiu, canea, cep, cric, macara, menghină, presă, sfredel, teasc, vinci, vârtej.

șaitău s. v. BURGHIU. CANEA. CEP. CRIC. MACARA. MENGHINĂ. PRESĂ. SFREDEL. TEASC. VINCI. VÎRTEJ.

șaitău (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv.

șaitău² s.n. (reg.) ferăstrău (cu care se taie buștenii, pentru a se obține scânduri), gater.

șaitău, șaităuri, (șitău), s.n. – (reg.) 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri: șitău cu grindă, șitău de mână, șitău cu șurub de fier (Șainelic, 1986). 3. Menghină (ALR, 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă” (Cihac, Galdi, cf. DER; MDA).

șaitău, -uri, (șitău), s.n. – 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri. 3. Menghină (ALR 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă”.