țiplă¹ sf [At: ST. LEX. 207^v2/2 / V: (îrg) țipă, (Ban) țiflă / Pl: ~le / E: ngr τσίπλα, bg ципа] 1 Membrană subțire provenită din intestine sau din bășica animalelor, care se folosea pentru a acoperi borcanele cu conserve. 2 Membrană subțire provenită din intestinele sau din bășica animalelor care se folosea pentru a înlocui sticla la ferestrele caselor țărănești. 3 Membrană subțire provenită din intestinele sau din bășica animalelor folosită la confecționarea unor instrumente muzicale. 4 (Pex) Celofan. 5 (Dep; urmat de prepoziția „de”) Epitet pentru haine sau opinci foarte subțiri. 6 (Îs) ~ de ceapă Membrană subțire care se află între foile de ceapă. 7 (Îvr) Pojghiță. 8 (Iuz) Celuloid. 9 (Reg) Învelitoare transparentă confecționată din material sintetic și folosită la păstrarea actelor.

țiplă² sf vz țipă¹

ȚIPLĂ, ȚÎPLĂ (pl. -le) sf. Pieliță din bășică de bou uscată ce se întrebuințează la țară în loc de geam de fereastră: (Sultănica) încai cînd rîde, sparge țiple (DLVR.) [comp. ngr. τσίπα, bg. cipa].

ȚIPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire provenită din pereții intestinelor sau din bășica animalelor, folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu alimente sau (rar) pentru a înlocui sticla la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. Căni și borcane pline cu șerbeturi stau la rînd, legate deasupra cu țiplă. CAMIL PETRESCU, O. II 93.

ȚIPLĂ ~e f. înv. Membrană subțire și transparentă, obținută din bășica sau intestinele unor animale, care avea diferite întrebuințări (înlocuia geamul la ferestre, servea la închiderea ermetică a borcanelor etc.). ◊ A se ține într-o ~ a se ține foarte slab. /<ngr. tsípa, bulg. cipa

țiplă f. 1. pieliță din bășica boului; 2. bășică de bou ce servă țăranilor în loc de geam. [Tr. țipă = gr. mod. TZÍPA].

țíplă f., pl. e (bg. *cipla și cipa, membrană, ngr. tsipa, alb. tsipă. Cp. cu raclă). Membrană, peliță. Beșică de boŭ întinsă și întrebuințată la învălit ceva (de ex., la astupat un borcan, ceĭa ce azĭ se face cu hîrtie numită pergament. Odinioară se întrebuința și în loc de geam). Fig. Iron. Haĭnă prea supțire: cu țipla asta de palton aĭ să degerĭ. V. film.

țiflă² sf vz țiplă¹

țip³ sn vz țipă¹

țipă³ sf vz țiplă¹

țipă¹ sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~plă, țip sn / Pl: ~pe, ~pi / E: pvb tipa²] (Reg) 1 Fluier din coajă de salcie, din paie de grâu, din țipirig etc. 2 Un fel de fluier (din os de găină) cu care vânătorii imită glasul unor păsări pentru a le atrage Si: țivloaie (3). 3 Fluier la cimpoi Si: (reg) țivloaie (4). 4 Fluier mic de plumb.

țipă f. 1. țiplă; 2. Tr. fluier de salcie. [V. țiplă].

țiplă (desp. ți-plă) s. f., g.-d. art. țiplei; pl. țiple

țiplă (ți-plă) s. f., g.-d. art. țiplei; pl. țiple

țiplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. țiplei; pl. țiple

țiplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίπα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat.

ȚIPLĂ subst. 1. Țiple (Ard; Tut); 2. Țiplea, mold. (Tec II; RI I 224; Isp IV¹); frecv. (Mar); – țig. (17 B I 398); Țiplești s. 3. Țiplașcul, Nan (17 B II 422). 4. Țiplic, mold. (Isp IV¹); Sur XXII; RI I 225); – vătaf (17 B V 153); -ă, Sava (BAP 197); Țîplica, mold., act. 5. Cf. Țiplitești s. mold. < vb. a țipli (a lipi cu țiplă) fereastra.

ȚIPLĂ s. v. celofan.

țiplă s. v. CELOFAN.

ȚIPLĂ s. burduf. (~ la ferestre.)

țipă, țipe, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi.