opțiuni
  • info
3 intrări
15 definiții

Explicative DEX

țimp sm vz țâmp

❍ȚIMP, ȚÎMP sbst. Băn. 🫀 Partea piciorului de la genunchiu în sus [ung. comb].

țâmb smn vz țâmp

țâmp sm [At: ANTROP. 33/24 / V: ~mb smn, (îvr) țimp sm, țomb, țop sn / Pl: ~i sm, ~uri, ~e sn / E: mg comb] 1 (Îrg) Coapsă la om. 2 (Ban; Trs) Coapsă (mai ales la picioarele de dinapoi) la animale Si: (reg) arm (1). 3 (Ban; Trs) Fiecare dintre cele două părți cărnoase din regiunea posterioară a corpului la animale Si: (reg) bucă (2). 4 (Ban) Bucată mare de carne Si: ciozvârtă (5). 5 (Reg) Picior de pasăre tăiat pentru consum Si: (reg) copan1 (3), (reg) cotoi1 (1), (reg) țubac.

țomb sn vz țâmp[1] corectat(ă)

  1. În original tipărit: vz țâmb, care te trimite la cuv. țâmp — LauraGellner

țop4 s vz țâmp

❍ȚÎMP 👉 ȚIMP.

ȚÎMP, țîmpuri, s. n. (Regional) Pulpă, coapsă de animal (mai ales de pasăre); copan.

ȚÎMP, țîmpuri, s. n. (Reg.) Coapsă de animal; copan. – Magh. comb.

țîmp n., pl. urĭ (ung. comb). Ban. But, cĭozvîrtă.

Etimologice

țimp (-pi), s. m. – (Banat) Coapsă. – Var. țîmp. Mag. comb (Candrea).

Enciclopedice

ȚIMP subst. băn. „pulpă” < ung. czomb (Enc). 1. Țimpe, One (Met 120); -a act.; coincidență: castelul Tsimpe, din pen. Galipoli (nume trac ?), primul punct ocupat de Turci în Europa. 2. Țimpău (Buc). 3. Țînpău, Gh. (17 A V 374).

Sinonime

ȚÂMP s. v. coapsă.

țîmp s. v. COAPSĂ.

Arhaisme și regionalisme

țâmp, țâmpuri, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă. 2. copac, țubac.

Intrare: Țimp
Țimp nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țimp
Intrare: țimp
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimp
  • țimpul
  • țimpu‑
plural
  • țimpi
  • țimpii
genitiv-dativ singular
  • țimp
  • țimpului
plural
  • țimpi
  • țimpilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țâmp
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmp
  • țâmpul
  • țâmpu‑
plural
  • țâmpuri
  • țâmpurile
genitiv-dativ singular
  • țâmp
  • țâmpului
plural
  • țâmpuri
  • țâmpurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmb
  • țâmbul
plural
  • țâmburi
  • țâmburile
genitiv-dativ singular
  • țâmb
  • țâmbului
plural
  • țâmburi
  • țâmburilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țomb
  • țombul
plural
  • țomburi
  • țomburile
genitiv-dativ singular
  • țomb
  • țombului
plural
  • țomburi
  • țomburilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimp
  • țimpul
  • țimpu‑
plural
  • țimpi
  • țimpii
genitiv-dativ singular
  • țimp
  • țimpului
plural
  • țimpi
  • țimpilor
vocativ singular —
plural —
țop3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țop
  • țopul
plural
  • țopuri
  • țopurile
genitiv-dativ singular
  • țop
  • țopului
plural
  • țopuri
  • țopurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâmp, țâmpurisubstantiv neutru

regional
  • 1. Pulpă, coapsă de animal (mai ales de pasăre). MDA2 DLRLC DLRM
    sinonime: arm coapsă copan
  • 2. învechit Coapsă la om. MDA2
  • 3. Fiecare dintre cele două părți cărnoase din regiunea posterioară a corpului la animale. MDA2
    sinonime: bucă
  • 4. Bucată mare de carne. MDA2
    sinonime: ciozvârtă
  • 5. Picior de pasăre tăiat pentru consum. MDA2
    sinonime: copan cotoi țubac
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.