ÎNCRUNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încrunta. ♦ Privire aspră sau posomorâtă. – V. încrunta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUNTÁRE s. întunecare, mohoreală, posomoreală, (rar) posăceală. (Ce e această ~ la tine?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUNTÁRE s. v. însângerare, sângerare, sângerat, sângerătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încruntáre s. f., g.-d. art. încruntării; pl. încruntări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúnt intranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUNTÁ vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se încrunta ≠ a se descrunta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încruntá vb., ind. prez. 1 sg. încrúnt, 3 sg. și pl. încrúntă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încrúnt, a -á v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Mă uĭt furios (sălbatic): a încrunta sprincenele [!], ochiĭ. V. intr. Încrunt din ochĭ, din sprincene, mă uĭt furios. V. refl. Mă uĭt furios: a te încrunta la cineva. – În Olt. și încront (Șez. 1922, 54).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink