ÎNCHIABURÍT, -Ă, închiaburíți, -te, adj. Devenit chiabur; îmbogățit. [Casele] amândouă cu stăpânii gospodăriți și închiaburiți. GALAN, Z.R. 89.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIABURÍ vb. a se îmbogăți, a se înavuți, (pop.) a se chiaburi. (Un individ care s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închiaburí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburésc, imperf. 3 sg. închiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. închiabureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închiaburí s. f., g.-d. art. închiaburírii; pl. închiaburíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încheaburésc v. tr. Fam. Fac cheabur [!], îmbogățesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink