ÎNCÂRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂRLIGÁRE s. v. încovrigare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încârligáre s. f., g.-d. art. încârligării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCÂRLIGÁ încârlíg tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂRLIGÁ vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încârligá vb., ind. prez. 1 sg. încârlíg, 3 sg. și pl. încârlígă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încîrlíg, a -á v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ [!] încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc [!]. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink