8 definiții pentru încolăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOLĂCIRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.

ÎNCOLĂCIRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.

încolăcire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 477 / Pl: ~ri / E: încolăci] 1 Așezare în formă de colac Si: încolăcit1 (1), (îrg) încolăceală (1), încolăcitură (1). 2 (Pop) încercuire a cuiva sau a ceva Si: încolăcit1 (2), (îrg) încolăceală (2), încolăcitură 3 (Pop) Șerpuire a apelor, a drumurilor etc. Si: încolăcit1 (3), (îrg) încolăceală, încolăcitură (3). 4 Încrucișare a brațelor sau a picioarelor Si: încolăcit1 (4), (îrg) încolăceală (4), încolăcitură (4). 5 (Îrg) Încovoiere a lemnului Si: încolăcit1, (îrg) încolăceală (5), încolăcitură (5).

ÎNCOLĂCIRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a se încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încercuire. Oameni vitregi, cu inimile sterpe, Legați de cîrma țerii cu-ncolăciri de șerpe, Voi, care-ați stat departe de foc și de dureri. ALECSANDRI, P. A. 222.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încolăcire s. f., g.-d. art. încolăcirii; pl. încolăciri

încolăcire s. f., g.-d. art. încolăcirii; pl. încolăciri

încolăcire s. f., g.-d, art. încolăcirii; pl. încolăciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOLĂCIRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 2. v. încovrigare.

ÎNCOLĂCIRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 2. încîrligare, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)

Intrare: încolăcire
încolăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolăcire
  • ‑ncolăcire
  • încolăcirea
  • ‑ncolăcirea
plural
  • încolăciri
  • ‑ncolăciri
  • încolăcirile
  • ‑ncolăcirile
genitiv-dativ singular
  • încolăciri
  • ‑ncolăciri
  • încolăcirii
  • ‑ncolăcirii
plural
  • încolăciri
  • ‑ncolăciri
  • încolăcirilor
  • ‑ncolăcirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încolăcire, încolăcirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oameni vitregi, cu inimile sterpe, Legați de cîrma țerii cu-ncolăciri de șerpe, Voi, care-ați stat departe de foc și de dureri. ALECSANDRI, P. A. 222. DLRLC
etimologie:
  • vezi încolăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.