2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (7)
- etimologice (1)
- enciclopedice (7)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLÂNGERE, plângeri, s. f. Acțiunea de a (se) plânge. 1. Plâns1, jeluire, tânguire. ◊ Valea plângerii = lumea, Pământul (considerate uneori ca loc de suferință). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; (concr.) act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – V. plânge.
PLÂNGERE, plângeri, s. f. Acțiunea de a (se) plânge. 1. Plâns1, jeluire, tânguire. ◊ Valea plângerii = lumea, Pământul (considerate uneori ca loc de suferință). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; (concr.) act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – V. plânge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plângere sf [At: PSALT. HUR. 4v/5 / Pl: ~ri / E: plânge] 1 Vărsare de lacrimi ca urmare a unei dureri, supărări, emoții, bucurii etc. Si: plâns1 (1), (îvr) plânget, plânsare, (îrg) plânsătură. 2 (Spc) Bocire. 3 Regret. 4 (Fig) Întristare. 5 (Fig) Supărare. 6 (Fig) Tristețe. 7 (Ccr) Lacrimi. 8 (Îs) Valea ~rii sau (înv) vale de ~ Lumea, pământul, considerate ca loc de suferință. 9 (În basme; îas) Loc al suferințelor, unde domnește plânsul și jalea. 10 Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. 11 (Ccr) Exprimare, mai ales în scris, a unei nemulțumiri, a unei revendicări etc. adresate unei autorități Si: reclamație, (înv) jalbă, pitac3, (îrg) plânsoare (11), (rsî) ruca. 12 (Pex) Pretenție, revendicare, doleanță formulată în scris.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLÂNGERE ~i f. 1) v. A PLÂNGE și A SE PLÂNGE. 2) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; reclamație. ◊ A face o ~ a înainta o reclamație, o cerere. 3) Act care conține o astfel de adresare. /v. a (se) plânge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plângere f. 1. acțiunea de a plânge; 2. lamentațiuni: Plângerile lui Ieremia; 3. jalbă, reclamațiune în contra unei nedreptăți: a depune o plângere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLÂNGE, plâng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ♦ A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). ◊ Expr. A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva. ♦ A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi. ◊ Expr. (Intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva. 3. Refl. A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. ♦ A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. – Lat. plangere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLÂNGE, plâng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ♦ A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). ◊ Expr. A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva. ♦ A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi. ◊ Expr. (Intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva. 3. Refl. A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. ♦ A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. – Lat. plangere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plânge [At: COD. VOR. 130/4 / Pzi: plâng / E: ml plangere] 1 vi (D. oameni) A vărsa lacrimi din cauza unei dureri, a unei supărări, a unei emoții, a unei bucurii etc. Si: a lăcrima. 2 vt A boci o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. 3 vt (Îvp) A se căi de propriile păcate, greșeli etc. Si: a regreta. 4 vt (Îlv) A-și ~ păcatele A regreta. 5 vt A regreta o ființă sau un lucru pierdut, vărsând lacrimi. 6 vt A avea milă de cineva. 7 vt A compătimi. 8 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) de milă A-i părea foarte rău de durerea, nenorocirea cuiva. 9 vr (D. oameni) A-și arăta prin vorbe sau în scris nemulțumirea, necazul, durerea etc. Si: a se căina, a se jeli, a se lamenta, a se tângui, a se văita, (reg) a se plângătui. 10 vr (Spc) A face o reclamație Si: a reclama.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLÎNGE, plîng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, mai rar de emoție, de bucurie). Copiii speriați din somn se țineau de fustele mamelor și plîngeau. VLAHUȚĂ, O. A. II 53. Smărăndița a mîncat papara și pe urmă ședea cu mînile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A. 4. Și nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. EMINESCU, O. I 216. ◊ Fig. Vîntul plîngea prin porumb și tot lanul plîngea cu el. SANDU-ALDEA, U. P. 140. Și clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. COȘBUC, P. I 153. De-a pururea aproape vei fi de sînul meu... Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ◊ Tranz. Parcă... Își plînsese toate lacrimile și acum privea moale, buimacă. CAMIL PETRESCU, O. II 476. (Cu complement intern) Și mai greu ofta, Plînset Că plîngea, Vaiet Că-mi scotea. TEODORESCU, P. P. 466. 2. Tranz. A jeli o persoană moartă, un. lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsînd lacrimi, tînguindu-se. Copilă dragă, nu-l mai plînge... Pe-o piatră capul el și-a pus Și pe vecie doarme dus. MACEDONSKI, O. I 156. Rămasă singură, plîngea cu lăcrîmi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. Boierul plînge timpul cînd țara-a lui era, O vacă ce cu lapte pe el îndestula. BOLINTINEANU, O. 142. Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. A-și plînge păcatele = a ispăși o vină. Cum îți plîngi păcatele, Că n-ai ținut vorbele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260. 4. Tranz. A compătimi pe cineva din toată inima, a avea milă de cineva. Plîngeam pe acea nenorocită femeie silită a bea un nou pahar de durere! NEGRUZZI, S. I 49. ◊ (Intranz., în expr.) A-i plînge (cuiva) de milă = a deplînge (pe cineva) din toată inima, a-i părea foarte rău de nenorocirea altuia. Baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ți venea să-i plîngi de milă! CREANGĂ, O. A. 162. Că de sus de pe movilă De-oi zvîrli ghioaga cea mare, Zău, ți-oi plînge chiar de milă, Măi tătare, măi tătare!... ALECSANDRI, O. 70. 5. Refl. A se văita, a se tîngui. Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. COȘBUC, P. I 194. De asta te plîngi, stăpîne? – D-apoi de care alta, măi Chirică? CREANGĂ, P. 155. Alții în visuri de înălțare Se plîng deoparte cu ah și vah! Că mereu sufăr de-o boală mare. ALECSANDRI, T. I 377. 6. Refl. A-și arăta nemulțumirea, a reclama. Păgubașul s-a plîns la miliție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLÎNGERE, plîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) plînge. 1. Plîns, jeluire, tînguire. Și deodată, din întunericul odăii, izvorî un suspin înăbușit întăi, apoi mai tare, tremurător, pînă ce izbucni într-o plîngere de jale. SADOVEANU, O. I 277. Se vor smulge de pe buze-mi armonii muiate-n plîngeri. MACEDONSKI, O. I 95. Ascultă-a noastre plîngeri, Regină peste îngeri. EMINESCU, O. IV 360. ◊ Fig. În amurg, după ce clopotele sunară trist, prelung, risipind plîngeri pe văi, urcai pe lîngă pîrăul Văraticului în munte, la poiană. SADOVEANU, O. VII 223. ◊ Valea plîngerii = lumea, pămîntul (considerat uneori ca loc de suferință). Cărțile acestea ale noastre sînt urne sacre, cuprinzînd inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gînditorii trecuți și ei, cum trecem noi prin valea aceasta a plîngerii. SADOVEANU, E. 23. 2. Exprimare a unei nemulțumiri; reclamație. La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i se arăta, capul vinovatului se spînzura în fața curții. NEGRUZZI, S. I 143. Sigismund Bathory umpluse Europa de plîngerile sale asupra polonilor, pentru faptele lor din Moldova. BĂLCESCU, O. I 339. ♦ (Popular) Cerere, jalbă. Și am făcut plîngere la ghinărarii cei mari, arătîndu-le că am șapte prunci. CAMILAR, N. I 214. Trebuie să dau ordin ca să se cerceteze, vorbi el cu bunăvoință. Să-mi faci o plîngere și să mi-o aduci. SADOVEANU, B. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PLÂNGE plâng 1. intranz. 1) A vărsa lacrimi scoțând sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufletești). ~ de ciudă. ◊ A-i ~ cuiva de milă a-i părea rău cuiva de cineva care se află într-o stare penibilă. 2) fig. (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tânguioase, pline de jale; a se tângui; a suspina. Vântul plânge. 2. tranz. 1) (persoane sau situații) A regreta cu îndurerare (vărsând lacrimi); a jeli; a deplânge; a tângui. ◊ A-și ~ păcatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu milă compătimind; a deplora; a căina; a deplânge. /<lat. plangere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PLÂNGE mă plâng intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile, durerile, neajunsurile jeluindu-se (cuiva); a se tângui; a se căina; a se jeli; a se jelui. 2) A adresa o reclamație (unei autorități); a veni cu o plângere; a reclama; a se jelui. /<lat. plangere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plânge v. 1. a vărsa lacrimi de durere: copilul plânge; 2. a regreta mult: l’a plâns mult timp; 3. a avea compătimire: plângem pe cei nenorociți; 4. a exprima durerea sau nemulțumirea sa: de ce te plângi? [Lat. PLANGERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plîng, plîns, a plînge v. intr. (lat. plángere, a lovi, a plînge, it. piángere și piágnere, pv. planher, fr. plaindre, sp. plañir. V. plagă). Vărs lacrămĭ de durere saŭ de întristare: copiiĭ plîng și rîd foarte ușor. A-țĭ plînge sufletu saŭ inima, a jăli adînc. V. tr. Jălesc, regret perderea: toată țara l-a plîns pe Ștefan cel Mare. Compătimesc, deplor: te plîng de starea în care aĭ ajuns! V. refl. Mă jăluĭesc, îmĭ exprim durerea saŭ întristarea: bolnavu se plîngea de durerĭ la coaste. Mă jăluĭesc, reclam: păgubașu s’a plîns la poliție de furtu a căruĭ victimă a fost.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plîngere f. Acțiunea de a plînge, plîns (Rar). Jelanie, vaĭet, lamentațiune: plîngerile luĭ Ĭeremia. Jăluire, reclamațiune, jalhă. Hîrtie pe care e scrisă această reclamațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plângere s. f., g.-d. art. plângerii; pl. plângeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plângere s. f., g.-d. art. plângerii; pl. plângeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plângere s. f., g.-d. art. plângerii; pl. plângeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plânge1 (a ~) (a lăcrima) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plâng, 3 sg. plânge, perf. s. 1 sg. plânsei, 1 pl. plânserăm, m.m.c.p. 1 pl. plânseserăm; conj. prez. 1 sg. să plâng, 3 să plângă; ger. plângând; part. plâns
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plânge2 (a se ~) (a reclama) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă plâng, 3 sg. se plânge, perf. s. 1 sg. mă plânsei, 1 pl. ne plânserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne plânseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă plâng, 3 să se plângă; imper. 2 sg. afirm. plânge-te; ger. plângându-mă; part. plâns
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plâng, 1 pl. plângem, perf. s. 1 sg. plânsei, 1 pl. plânserăm; part. plâns
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plâng, 1 pl. plângem, perf. s. 1 sg. plânsei, 1 pl. plânserăm; part. plâns
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLÂNGERE s. 1. v. plânset. 2. v. plâns. 3. v. văitat. 4. v. jelire. 5. v. bocet. 6. v. reclamație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLÂNGE vb. v. regreta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLÂNGE vb. 1. a lăcrima. (A început să ~.) 2. (fam. și peior.) a (se) bâzâi. (Ești copil mare, de ce ~?) 3. v. smiorcăi. 4. v. boci. 5. v. văita. 6. v. compătimi. 7. v. murmura. 8. v. reclama.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plînge vb. v. REGRETA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLÎNGE vb. 1. a lăcrima. (A început să ~.) 2. (fam. și peior.) a (se) bîzîi. (Ești copil mare, de ce ~?) 3. a (se) miorcăi, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Un sugar care ~.) 4. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 5. a căina, a compătimi, a deplînge, (livr.) a deplora, (înv. și pop.) a tîngui, (înv. și reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) a șăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (Îl ~ pentru tot ce-a îndurat.) 6. a murmura, (pop.) a cîrti, (înv. și reg.) a tînji. (Să nu aud că te ~!) 7. a reclama. (Cui să ne ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLÎNGERE s. 1. lăcrimare, plîns, plînset, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva îndurerat.) 2. lacrimi (pl.), plîns, plînset, plînsoare. (Oprește-ți ~!) 3. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!) 4. bocire, jelire, plîns, (pop.) jeluială, jeluire. (~ unui mort.) 5. bocet, tînguire, (pop.) jelanie, (înv.) jalovanie. (~ la înmormîntare.) 6. (concr.) reclamație, (înv. și pop.) jalbă, pîră, (înv. și reg.) plînsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tînguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A plânge ≠ a râde
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
plînge (plîng, plîns), vb. – 1. A vărsa lacrimi. – 2. A compătimi, a deplînge. – 3. A jeli (un mort). – 4. (Refl.) A se tîngui, a se văita. – Mr. plîngu, plînșu, plînzire, megl. plǫng, plǫns, plǫngiri, istr. plîng, plîns. Lat. plangĕre (Pușcariu 1339; Candrea-Dens., 1409; REW 6572; Rolhfs, Differenzierung, 33), cf. it. piangere, prov. planher, fr. plaindre, cat. planyer, sp. plañir. Uz general (ALR, II, 231). – Der. plîngăcios, adj. (plîngător, gata să plîngă); plîngător (var. rară plîngaci), adj. care plînge, trist); plîngere, s. f. (acțiunea de a plînge sau de a se jelui; reclamație; cerere); plîngătoare, s. f. (bocitoare); plîns (var. plînset), s. n. (plîngere, tînguire); plînsoare, s. f. (plîns, scîncet); deplînge, vb. (a compătimi, a deplora), format după fr. déplorer, cf. deplora.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
plângere, plângeri s. f. Acțiunea de a (se) plânge și rezultatul ei; plâns, jeluire, tânguire. ◊ Valea plângerii (sau a lacrimilor) = (în limbajul biblic) pământ (considerat loc al suferințelor și al durerii). ◊ „Plângerea lui Iisus” = temă iconografică de origine bizantină, reprezentând punerea în mormânt a lui Iisus și jeluirea Lui. Apare frecvent în pictura și broderia medievală în țările române, în special în decorarea epitafurilor (de ex. Cozia, 1394; Neamț, 1437, etc.). În pictura occidentală a fost înlocuită treptat cu Pietà. ◊ Plângerile lui Ieremia = carte canonică a Vechiului Testament (5 cap.), atribuită profetului Ieremia, în care acesta deplânge decăderea regatului Iuda, pustiirea țării, suferințele poporului și ducerea lui în captivitate babilonică. A fost compusă îndată după dărâmarea Ierusalimului (c. 588 sau 585 î. Hr.). – Din plânge.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) suferă cu adevărat cel ce plânge fără martori – Marțial, „Epigrammata”, 1, 34, 4.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) dacă vrei să mă facă să plâng, trebuie să te doară mai întâi pe tine – Horațiu, „Ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre condițiile forței emoționale ale operei de artă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIVOS VOCO, MORTUOS PLANGO, FULGURA FRANGO (lat.) chem pe cei vii, plâng pe cei morți, frâng fulgerele – Schiller, „Das Lied von der Glocke”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Quis tulerit Gracchos de seditione quaerentes? (lat. Cine ar tolera ca Gracchii să se plîngă de revolte?) Iuvenal, „Satire” (11, 24) – Cuvinte îndreptate împotriva cenzorilor romani, pe care îi învinovățește că sînt mai corupți decît cei pe care îi „cenzurează”. Iuvenal admite ca unul care merge drept să rîdă de altul care șchioapătă, dar… cine ar tolera ca Gracchii să se plîngă de răscoale? Referirea la frații Gracchi (Tiberius și Caius) se explică prin faptul că ei au îndemnat poporul la răscoală pentru a obține împărțirea pămînturilor. Cum ar putea deci Gracchii, care au stîrnit răscoale, să se plîngă vreodată de ele? Fraza se aplică acelora care combat procedee pe care ei înșiși le-au aplicat cîndva. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Si vis me flere, dolendum est primum ipsi tibi (lat. „Dacă vrei să mă faci să plîng, trebuie mai întîi să-ți vină să plîngi ție însuți”) – Horațiu, Arta poetică (v. 102-103). Autorul dramatic nu-și poate emoționa spectatorul dacă el singur nu-i stăpînit de emoție. Boileau, în Art poétique, a subscris întru totul: Pour me tirer des pleurs, il faut que vous pleuriez. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Zidul plîngerilor – este zidul din Ierusalim, rămas pe locul unde în vechime se înălța templul lui Solomon și unde astăzi se află moscheia lui Omar. De aproape două mii de ani (după anul 70 al erei noastre, cînd templul a fost distrus de Titus), a devenit un loc de pelerinaj. În fiecare vineri seara, evreii se adunau acolo, rosteau rugăciuni, introduceau între blocurile mari de piară ale zidului bilețele conținînd dorințele lor cele mai fierbinți; și mai ales se lamentau, plîngeau în hohote, pomenind necazurile personale și ale familiei, și cerînd îndurare pentru iertarea păcatelor. De aceea „zidul plîngerilor” a ajuns o expresie pentru o sursă de tristețe și de lacrimi. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A PLÂNGE a da apă la șoareci, a orăcăi, a pișa ochii, a plânge în pumni, a se prăpădi de plâns, a se smiorcăi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plânge masa! expr. (cart.) jocul stagnează!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plânge paharul! expr. (glum.) paharul e gol!, toarnă în pahare!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT646) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
plângere, plângerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) plânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Și deodată, din întunericul odăii, izvorî un suspin înăbușit întăi, apoi mai tare, tremurător, pînă ce izbucni într-o plîngere de jale. SADOVEANU, O. I 277. DLRLC
- Se vor smulge de pe buze-mi armonii muiate-n plîngeri. MACEDONSKI, O. I 95. DLRLC
- Ascultă-a noastre plîngeri, Regină peste îngeri. EMINESCU, O. IV 360. DLRLC
- În amurg, după ce clopotele sunară trist, prelung, risipind plîngeri pe văi, urcai pe lîngă pîrăul Văraticului în munte, la poiană. SADOVEANU, O. VII 223. DLRLC
- 1.1.1. Valea plângerii = lumea, Pământul (considerate uneori ca loc de suferință). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cărțile acestea ale noastre sînt urne sacre, cuprinzînd inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gînditorii trecuți și ei, cum trecem noi prin valea aceasta a plîngerii. SADOVEANU, E. 23. DLRLC
-
-
- 1.2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. DEX '09 DEX '98
- 1.2.1. Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i se arăta, capul vinovatului se spînzura în fața curții. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
- Sigismund Bathory umpluse Europa de plîngerile sale asupra polonilor, pentru faptele lor din Moldova. BĂLCESCU, O. I 339. DLRLC
- 1.2.1.1. Act prin care se face această încunoștințare. DEX '09 DLRLCsinonime: cerere jalbă reclamație
- Și am făcut plîngere la ghinărarii cei mari, arătîndu-le că am șapte prunci. CAMILAR, N. I 214. DLRLC
- Trebuie să dau ordin ca să se cerceteze, vorbi el cu bunăvoință. Să-mi faci o plîngere și să mi-o aduci. SADOVEANU, B. 79. DLRLC
-
-
-
-
etimologie:
- plânge DEX '98 DEX '09
plânge, plângverb
- 1. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copiii speriați din somn se țineau de fustele mamelor și plîngeau. VLAHUȚĂ, O. A. II 53. DLRLC
- Smărăndița a mîncat papara și pe urmă ședea cu mînile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
- Și nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. EMINESCU, O. I 216. DLRLC
- Vîntul plîngea prin porumb și tot lanul plîngea cu el. SANDU-ALDEA, U. P. 140. DLRLC
- Și clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. COȘBUC, P. I 153. DLRLC
- De-a pururea aproape vei fi de sînul meu... Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
- Parcă... își plînsese toate lacrimile și acum privea moale, buimacă. CAMIL PETRESCU, O. II 476. DLRLC
- Și mai greu ofta, Plînset Că plîngea, Vaiet Că-mi scotea. TEODORESCU, P. P. 466. DLRLC
-
- 2. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copilă dragă, nu-l mai plînge... Pe-o piatră capul el și-a pus Și pe vecie doarme dus. MACEDONSKI, O. I 156. DLRLC
- Rămasă singură, plîngea cu lăcrîmi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. DLRLC
- Boierul plînge timpul cînd țara-a lui era, O vacă ce cu lapte pe el îndestula. BOLINTINEANU, O. 142. DLRLC
- Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
- 2.1. A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). DEX '09 DEX '98sinonime: regreta
-
- Cum îți plîngi păcatele, Că n-ai ținut vorbele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260. DLRLC
-
-
- 2.2. A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Plîngeam pe acea nenorocită femeie silită a bea un nou pahar de durere! NEGRUZZI, S. I 49. DLRLC
- A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deplânge
- Baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ți venea să-i plîngi de milă! CREANGĂ, O. A. 162. DLRLC
- Că de sus de pe movilă De-oi zvîrli ghioaga cea mare, Zău, ți-oi plînge chiar de milă, Măi tătare, măi tătare!... ALECSANDRI, O. 70. DLRLC
-
-
-
- 3. A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. COȘBUC, P. I 194. DLRLC
- De asta te plîngi, stăpîne? – D-apoi de care alta, măi Chirică? CREANGĂ, P. 155. DLRLC
- Alții în visuri de înălțare Se plîng deoparte cu ah și vah! Că mereu sufăr de-o boală mare. ALECSANDRI, T. I 377. DLRLC
- 3.1. A face o reclamație, a înainta o plângere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reclama
- Păgubașul s-a plâns la miliție. DLRLC
-
-
etimologie:
- plangere DEX '09 DEX '98