2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -e, adj. 1. Fără rost, fără folos, fără întrebuințare, inutil. Treci, ducând o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. TOPÎRCEANU, B. 13. Nu regret c-am pierdut astfel o zadarnică avere. MACEDONSKI, O. I 9. După o muncă zadarnică de atîta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori... d. Lefter a căzut pe o canapea, sfărîmat de oboseală. CARAGIALE, O. I 339. (Adverbial) Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău. TOPÎRCEANU, P. 45. Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. EMINESCU, O. I 71. Zadarnic printre oameni m-aș arăta zîmbind Ca soarele de toamnă prin neguri strălucind. ALECSANDRI, T. II 237. 2. (Învechit) Vanitos, încrezut, trufaș, îngîmfat. Sigismund Báthori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. – Variantă: zădárnic, -ă (C. PETRESCU, A. R. 33, D. BOTEZ, P. O. 30) adj.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadárnic adj. m., pl. zadárnici; f. sg. zadárnică, pl. zadárnice

zadárnic2, ~ă [At: CARTE TREB. II, 16/7 / V: zăd~, (înv) zădắr~, zedár~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zadar2 + -nic] 1 a Care este nefolositor Si: deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, nefolositor, (înv) netrebnic, netrebuincios, neutil, oțios, (asr) prisoselnic, (asr) prisositor, steril, sterp, superfluu, van, zadar2 (4). 2 av Fără folos Si: degeaba, deșert, (îvp) geah, gratuit, (reg) heba, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, (înv) în darn, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, (îvp) (de-a) surda, van, în zadar2 (3). 3 a (Înv) Vanitos. 4 a Efemer.

zadárnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.

ZADÁRNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

ZADÁRNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. v. degeaba.

ZADÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și adverbial Care nu are nici un rost; în zadar; inutil. Așteptare ~că. /zădar + suf. ~ic

zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ZADÁRNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperánt, oțiós, superflúu, (înv.) netrébnic, prisosélnic, prisositór, (fig.) deșért, gratuít, steríl, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, inutil, (înv. și pop.) geába, súrda, (Transilv.) héba, (înv.) îndárn. (~ te străduiești.)

zadárnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

Intrare: zadarnic
zadarnic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zadarnic zadarnicul zadarnică zadarnica
plural zadarnici zadarnicii zadarnice zadarnicele
genitiv-dativ singular zadarnic zadarnicului zadarnice zadarnicei
plural zadarnici zadarnicilor zadarnice zadarnicelor
vocativ singular
plural
zădarnic
adjectiv (A10) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zădarnic zădarnicul zădarnică zădarnica
plural zădarnici zădarnicii zădarnice zădarnicele
genitiv-dativ singular zădarnic zădarnicului zădarnice zădarnicei
plural zădarnici zădarnicilor zădarnice zădarnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: zadarnic (plutaș)
zadarnic (s. m.)
substantiv masculin (M13) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zadarnic zadarnicul
plural zadarnici zadarnicii
genitiv-dativ singular zadarnic zadarnicului
plural zadarnici zadarnicilor
vocativ singular
plural