12 definiții pentru „urgent”   declinări

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amînare; grabnic. Îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39. Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. DEMETRIUS, C. 39. ◊ (Adverbial) Numaidecît două telegrame... îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14. ♦ (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere (în schimbul unei taxe speciale), pentru a sosi mai repede. În cît timp ajunge la Focșani o telegramă urgentă oficială ? POPA, V. 195.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

urgént adj. m., pl. urgénți; f. urgéntă, pl. urgénte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

urgént adj. m., pl. urgénți; f. sg. urgéntă, pl. urgénte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT adj., adv. 1. adj. grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ◊ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

urgént (-tă), adj. – Grabnic. It. urgente, fr. urgent.Der. urgență, s. f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera).

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care necesită soluționare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune ~tă. A pleca ~. ◊ Telegramă ~tă telegramă care ajunge la destinație în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, ~tis

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urgent a. grabnic, care nu suferă întârziere: afacere urgentă.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*urgént, -ă adj. (lat. úrgens, -éntis, d. urgére, a grăbi). Grabnic: scrisoare urgentă. Adv. A trimete urgent.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink