AI s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mică, cu capul acoperit cu o blană moale cenușie, care trăiește în America de Sud și în sudul Madagascarului. [Pron. a-i. / < fr. aï < cuv. tupi].

ARA s.m. Specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud. [< fr. ara < cuv. tupi].

CARBET s.n. Colibă mare acoperită cu frunze, obișnuită în Antile și în Guyana. [< fr. carbet < cuv. tupi].

CUGUAR s.m. Puma. [Pron. -gu-ar. / < fr. cougouar, cf. port. cucuarana < susarana < cuv. tupi din Brazilia].

IPECACUANA s.f. Plantă exotică a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv. [Pron. -cua-. / < fr. ipécacuana, port. ipecacuana < cuv. tupi].

JAGUAR s.m. Animal carnivor din America de Sud, foarte feroce, cu părul galben-roșcat și cu pete negre rotunde ca ale panterei. [Pron. -gu-ar. / < fr. jaguar, port. jaguarete < cuv. tupi].

pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.

* sarígă f., pl. ĭ (fr. sarigue m., din pg. sarigué, sp. sarigüeya, cuv. din limba tupi [Brazilia]). Zool. Un fel de animal marsupial carnivor din America de Sud, mult maĭ mic de cît canguru. – V. oposum.

TAPIOCA s.f. Aliment făinos, bogat în amidon și în zaharuri ușor asimilabile, care se extrage din rădăcinile de manioc. [Pron. -pi-o-. / < fr., it., port. tapioca < cuv. tupi].

TAPIR s.m. Mamifer erbivor care trăiește în zona tropicală a Asiei și a Americii, avînd nasul prelungit cu o trompă mobilă, pielea groasă și netedă și coada foarte scurtă. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi].

TATU s.m. Mamifer edentat cu trupul acoperit cu plăci osoase și cornoase, care trăiește în America tropicală. [Pl. invar. / < fr. tatou < tatu – cuv. tupi].

tîmp (-pă), adj. – 1. Tocit, știrb. – 2. Obtuz, tont, prost. Sl. tąpŭ „obtuz” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 410; Byhan 336; Philippide, I, 460; Conev 39; Weigand, BA, II, 264; Candrea); dar coincide cu o rădăcină expresivă romanică, temp- (REW 8626), astfel că tîmpă, s. f. (coastă, deal), conservat mai ales ca toponim, se poate explica atît prin lat. sau mai bine (*timpa, cf. calabr. timpa „prăpastie”, timpariellu „muncel”, timpune „colnic”, campid. temba „bulgăre de pămînt”, sicil. timpa prăpastie, sp. atempa „pășuni în locuri joase”, cf. REW 8739; Drăganu, Dacor., I, 107; Rohlfs, ZRPh., LVII, 448; Tagliavini, Studii rum., III, 86; Iordan, BL, VI, 40; Corominas, I, 317); sau mai probabil, printr-o rădăcină expresivă internă, din aceeași familie cu lat. tumbae, mgr. δοῦμπα „tumul”, germ. stumpf „tocit”. Der. tîmpi, vb. (a roade, a toci; a idioți, a îndobitoci); tîmpeală (var. tîmpenie), s. f. (neghiobie, prostie, imbecilitate); tîmpiș, s. n. (înv., oblic); tîmpitor, adj. (care prostește); tupi (var. Mold., tuchi), vb. (a nivela; a năuci; a zăpăci; a ascunde, a tăinui), cu pierderea nazalității, cf. piti; tupila, vb. refl. (a se reduce, a se micșora), de la tupi ca pitula de la piti; tupiliș, adv. (pe ascuns, pe furiș), cf. pituliș. – Cf. întîmpina.

TUCAN s.m. (Zool.) Gen de păsări cățărătoare din America tropicală, cu ciocul mare și penajul viu colorat; pasăre din acest gen; toko. [< fr. toucan, it. tucano < cuv. tupi].

tuchésc v. tr. V. tupesc.

tup³ s [At: PRIBEAGUL, P. R. 148 / V: (reg) ~a sfi / E: pvb tupi] (Trs; Mar) 1 (Într-un joc de copii) Copil care își închide sau își acoperă ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilalți jucători. 2 (Îcs) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 3 (Îacs) Ineluș-învârtecuș.

tupésc și (pop.) tuchésc, V. pitesc.

tupi² [At: DN³ / E: fr, it, sp, por tupi] 1 sni Limbă indigenă din America de Sud. 2 smf Locuitor aparținând unei populații sud-americane din zona Amazonului care are o cultură agraro-matriarhală.

tupi¹ [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~pesc / E: ns cf piti, tupila] 1-2 vrt (Trs; Mol) A (se) piti. 3 vi (Reg; în jocul mija) A miji. 4 vt (Îvr; csnp) A netezi.

tupi, tuptesc, (utupti, hutupti), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se ascunde, a se piti: „Și piatra o răsturnați / Și-ntr-aceie vă utuptiți / Și-ntr-aceie vă porciți” (Bilțiu, 1990: 290). 2. A se astupa la ochi: „Un jucător astupându-și ochii cu mâinile se spune că tuptește, în timp ce ceilalți se ascund prin grajduri, cotețe sau alte cotloane” (Lenghel, 1979: 222). – Cf. piti, tupila (Scriban, MDA).

TUPI s.n. Limbă indigenă din America de Sud. // s.m. și f. Locuitor aparținînd unei populații sud-americane din zona Amazonului, care are o cultură agraro-matriarhală. [< fr., it., sp., port. tupi < cuv. indigen].

tupi, tupesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) ascunde, a (se) piti. 2. a miji. 3. a netezi.

tupi, tuptesc, (utupti, hutupti), vb. intranz. – 1. A se ascunde, a se piti: „Și piatra o răsturnați / Și-ntr-aceie vă utuptiți / Și-ntr-aceie vă porciți” (Bilțiu 1990: 290). 2. A se astupa la ochi: „Un jucător ascunzânzdu-și ochii cu mâinile se spune că tuptește, în timp ce ceilalți se ascund prin grajduri, cotețe sau alte cotloane” (Lenghel 1979: 222). – Probabil din astupa (< lat. adstuppare, de la stuppa); Cf. piti, tupila (MDA).

TUPI adj. inv., s. m. f. (membru) al unei populații amerindiene din Amazonia (Brazilia și Paraguay). ◊ (s. n.) limbă vorbită de tupi. (< fr., sp., port. tupi)

tupiș av [At: ALR I, 1324/592 / E: tupi + -iș] (Reg) Tupilaș.

tupit, ~ă [At: GRAIUL, I, 506 / Pl: ~iți, ~e / E: tupi] 1 a (Trs; Mol) Ascuns în poziția ghemuit Si: pitit, pitulat. 2 sna (Trs; îcs) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 3 av (Reg) Pe furiș. 4 a (Reg) Cocoșat² (2).

tuplica vr [At: DR. II, 900 / Pzi: tuplic / E: ns cf tupi] (Reg) A se apleca (2).

tupu, s.m. – În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. – Din tupi.

tupu, s.m. – (reg.) În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din tupi.

țupi v vz stupi

URUBU (< engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire dată în America Latină unor păsări necrofage din familia Cathartidae asemănătoare ca aspect exterior cu vulturii. Capul, gâtul și partea anterioară a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la vârf. Printre cele mai răspândite specii se numără u. cu cap roșu (Cathartes aura), care în S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergură a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) și u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se consideră că fac parte din ord. Falconiformes, ca și vulturii, dar studii genetice recente au dus la încadrarea lor în ord. Ciconiiformes.