MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.

mac (maci), s. m. – Plantă (Papaver somniferum). – Mr. mac. Sl. makŭ (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., rut., rus. mak (Vasmer, II, 89), mag. mák.

somn (-nuri), s. n. – 1. Actul de a dormi. – 2. Toropeală, tendință de a dormi. – Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. Lat. sǒmnus (Cihac, I, 256; Pușcariu 1607; REW 8086), cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueño, port. somno. – Der. somna (var. însomna), vb. (înv., a dormi); somnișor, s. m. (mac, Papaver somniferum; plantă, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouăle insectei Gastropacha neustria); somnorea, s. m. (specie de păsărică); însomnorat, adj. (înv., adormit); somnoros (var. somnuros), adj. (somnolent, fără vlagă; căruia îi place somul; leneș); a cărui der. din lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabilă, cf. Graur, BL, V, 113; somnoroasă, s. f. (plantă, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor); somnoroșie, s. f. (somnolență, buimăceală); somnie, s. f. (somnolență); nesomn, s. n. (insomnie). – Der. din fr. somnambul, s. m.; somnambulism, s. n.; somnifer, adj.; somnolență, s. f.; insomnie, s. f.

MAC (< bg., srb.) s. n. Plantă anuală sau vivace, din familia papaveraceelor, cu tulpină înaltă până la 130 cm, frunze alungit-ovate, sectat-zimțate și flori mari, albe, roz, roșii sau violete (Papaver somniferum). Se cultivă în Africa de Nord, Australia, Asia Centrală și de Est, Europa, având c. 100 de specii; în parcuri și grădini se cultivă în scop decorativ. Semințele conțin 45-60% ulei și sunt folosite ca atare în alimentație, industrie, bioterapie; din capsulele imature sau din cojile capsulelor mature se se extrage opiumul. ◊ M. cornut = denumire dată plantelor din genul Glaucium, familia papaveraceelor, cu latex galben, flori mari, lung pedunculate, galbene și cu fruct cilindric, lung până la 25 cm. Se cultivă în Europa și Asia; în România crește Glaucium corniculatum, cu flori portocalii roșiatice sau roșii și cu fructe foarte lungi, păroase și Glaucium flavum, cu flori galbene și fructe fără peri. M. de munte = endemism din familia papaveraceelor răspândit numai în munții Carpați, pe grohotișuri calcaroase și pe locuri stâncoase, din zonele alpine și subalpine (Papaver corona-sancti-stephani). Are frunzele simplu-penate, fără peri, dispuse în rozetă, iar florile sunt galbene. Ocrotit prin lege. Macul ciorii = zămoșiță.

1) mac m. (vsl. makŭ [rut. bg. sîrb. mak, și ngr. mákos], vgerm. mâgó, mgerm. mâhen, ngerm. mohn; dor. mákon, at. mékon). O plantă cu maĭ multe varietățĭ, dintre care cea maĭ cunoscută e cea numită în bot. papáver somniferum, cu florĭ roșiĭ aprinse, violete, albe și alt-fel. (Din cápsulele eĭ necoapte se extrage pin inciziunĭ opiu. Frunzele eĭ îs narcotice, florile potolitoare și narcotice, ĭar semințele conțin uleĭ și se pun în prăjiturĭ). V. codeină.

mac m. plantă din ale cării flori s’extrage opiul, iar din grăunțele-i un fel de uleiu (Papaver somniferum). [Slav. MAKŬ].

MAC², maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante înrudite între ele (Papaver), cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase închise într-o capsulă; din fructele unei specii cultivate (Papaver somniferum) se extrage opiu, iar semințele ei se întrebuințează în alimentație. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. Vă dau o mierță de sămînță de mac. CREANGĂ, P. 262. Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I. 84. ◊ (Cu sens colectiv) Și-a zis: «Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez!». COȘBUC, P. I. 59. ◊ (În comparații și metafore) Anica plecă ochii în pămint, roșie mac. C. PETRESCU, Î. II 170. ♦ Semințele unora dintre plantele descrise mai sus, folosite ca ingredient în bucătărie. Covrigi cu mac. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee cu flori roșii ca sîngele, avînd la baza fiecărei petale o pată neagră; crește prin locuri cultivate sau pe marginea drumurilor (Glaucium corniculatum); macul-cioarei = zămoșiță (Hibiscus ternatus).

Papaver somniferum L. Specie care înflorește vara. Flori (petale de la alb-curat la negru- violet viu, lungi de cca 5 cm) dispuse solitar, terminal, pe tulpină. Plantă erbacee, anuală, glabră, glaucă. Tulpină erectă, fistuloasă, rigidă, rar ramificată, 0,30-1,20 m înălțime. Frunze glauce, glabre, alterne, sesile, amplexicaule, profund-sinuate, afară de cele superioare, dințate sau crenelate. Fructul, capsulă glabră, sferică.

MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.

așiaș s [At: BORZA, D. / V: ~iu / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) Mac (Papaver somniferum).

paparună sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~roană, păpăr~ / Pl: ~ne, ~ni / E: ngr παππαροῦνα, bg папаруна] (Bot; reg) 1-2 Mac³ (1, 3) (Papaver somniferum și Rhoeas). 3-4 (Lpl) Floare uscată a paparunei (1-2), din care se face ceai. 5-6 Mac(10-11)-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum). 7 Albăstrea (Centaurea cyanus). 8 Rostopască (Chelidonium majus).

somnișor² [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (1-2) ~oare, (3-7) ~i / E: somn² + -ișor] 1-2 sn (Șhp) Somn¹ (1) (de scurtă durată) Si: somnuleț² (1-2). 3 sm (Bot; reg) Mac³ (Papaver somniferum). 4 sm (Bot; reg) Mac³ (Papaver Rhoeas). 5 sm (Bot; reg) Apărătoare (Calamintha clinopodium). 6 sm (Bot; Buc) Talpa-gâștei (Leonurus cardiaca). 7 sm (Reg) Somn² (29).

AFION sbst. ☠ Suc extras din măgăliile necoapte ale macului-de-grădină (Papaver somniferum), opiu; luat în cantități foarte mici, alină durerile și aduce somn; în cantitate mai mare, e o otravă foarte primejdioasă: rachiul din butoiu era cu ~ (ISP.) [tc.].

MAC³ s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă: a) (și în sintagmele mac de grădină, MARIAN, CH. 8, GRECESCU, FL. 46, BULET. GRĂD, BOT. V, 64, VOICULESCU, L. 172, com. MARIAN. mac cultivat, PANȚU, PL., mac bun, MARIAN, CH. 8, com. MARIAN, mac învolt, BULET. GRĂD. BOT. V, 64, mac alb, COTEANU, PL., 23, VOICULESCU, L. 172, com. MARIAN, mac negru, COTEANU, PL. 23) plantă cu miros și gust neplăcut, cu flori mari solitare, de culoare albă, roșie, violetă etc.; somnișor (Papacer somniferum). Cf. COTEANU, PL. 23, BULET. GRĂD. BOT. V, 64; b) (și în sintagmele mac de cîmp, GRECESCU, FL. 45, PANȚU, PL., mac nebun, com. MARIAN, mac negru, id., mac rău, id.) plantă cu tulpina și frunzele păroase și cu florile roșii (Papaver dubium). Cf. BRANDZA, D. 4, id. FL. 116; (și în sintagmele mac roșu, COTEANU, PL. 23, BRANDZA, D. 5, id. FL. 116, GRECESCU, FL. 45, PĂCALĂ, M. R. 23, SIMIONESCU, FL. 219, com. MARIAN, mac de cîmp, GRECESCU, FL. 45, N. LEON, MED. 47, BULET. GRĂD. BOT. V, 65, SIMIONESCU, FL. 164, com. MARIAN, mac iepuresc, LB, BARCIANU, BRANDZA, FL. 116, H XVIII 303, com. MARIAN, mac sălbatic, LB, PONTBRIANT, D., PĂCALĂ, M. R. 23, com. MARIAN, mac puturos, PĂCALĂ, M. R. 23) plantă cu tulpina și cu frunzele acoperite de peri aspri perpendiculari, cu flori roșii, avînd la baza petalelor o pată neagră; măcuț, păpăruie, paparună, paparoană, somnișor (Papaver Rhoeas). Cf. BRANDZA, D. 5, id. FL. 116, DAMÉ, T. 187, GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 34, BIANU, D. S. 437; d) (în sintagmele mac galben, PANȚU, PL., mac de munte, id. ib., mac alpin, BRANDZA, FL. 116, mac pirenaic, SIMIONESCU, FL. 123) mică plantă erbacee cu frunzele păroase, cu florile galbene solitare în vîrful tulpinii; crește pe vîrfurile munților (Papaver pyrenaicum, Papaver surantiacum, Papaver alpinum); e) (în sintagma) mac roșu de grădină = plantă ornamentală cu frunzele de culoare verde-închis și cu florile mari, solitare, de culoare roșie (Papaver bracteatum). Cf. GRECESCU, FL. 46; p. r e s t r. floarea acestor plante. Ca sămînța macului dintr-una o mie vor cădea, spre a cărora alegere și la un loc culegere nici mirțele, nici jicnitele vor agiunge. CANTEMIR, IST. 153, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 233, lb. Eu, acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac. PANN, P. V. I, 121/9. Macul singur, roș la față, doarme dus pe ceea lume! ALECSANDRI, P. III, 57. Macul, cu lacrămi în ochi, se uită spre soare cu zîmbet. COȘBUC, P. II, 62, cf. 276. Prin holde coapte, fetele grăbite înoată pin-la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, P. 32. Vrei poate macii din livezi Pe toți cu mina ta să-i scuturi? TOPÎRCEANU, P. 196. Pîlcuri de maci roșii ca sîngele. SADOVEANU, O. X, 400. Beau macii sînge pe cîmpuri. TULBURE, V. R. 34. Macii roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75, cf. 55. Hai Ileană la poiană, Ileanâ, Ileană! Să săpăm o buruiană, Ileana, Ileană! Buruiana macului, Ileană, Ileană! Ca s-o dăm bărbatului. ALECSANDRI, P. P. 324, cf. H II 142, XVI 9. Jur-prejurul patului, Patului bărbatului, Pune floarea macului, Ca să doarmă dracului. TEODORESCU, P. P. 273. Și cine l-a fermecat? Míndrulița lui din sat, Cu trei maci din trei grădini, Cu apă din trei fîntini. JARNIK-BÎRSEANU, D. 11. Unele mame.. . fac [copilului] scăldători și cu capete de mac. ȘEZ. II, 131. Nu sînt macii înfloriți, Ci sînt turcii înveliți. BIBICESCU, P. P. 264. ◊ (Cu sens colectiv) Cît mac e prin livezi Atîția ani la miri urez! COȘBUC, B. 25. Ogoarele erau semănate cu grîne și mac, care uneori era mare cît rodiile. N. A. BOGDAN, C. M. 54. Bate-mă, Doamne, să zac Într-o grădină cu mac, Cu mîndra pe după cap. JARNIK-BÎRSEANU, D. 382. ◊ (Ca termen de comparație, cu aluzie la culoarea roșie a florilor) Frunză roșă ca macul. DOINE, 72. ◊ (Adverbial, pe lîngă adjectivul „roșu”, dă acestuia valoare de superlativ absolut) Anica plecă ochii în pămînt, roșie mac. C. PETRESCU, Î. II, 170. E x p r. Cît un fir (sau un sîmbure, un grăunte) de mac = foarte mic. Cf. ZANNE, P. I, 207. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMiNESCU, O. I, 84. Nici cît un fir de mac = foarte puțin. ZANNE, P. IX, 485, cf. PĂSCULESCU, p. 126. ◊ Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă, cu flori terminale solitare, roșii ca sîngele și avînd la baza petalelor o pată neagră; paparoane, paparună (Glaucium corniculatum, Glaucium phoeniceum). Cf. PANȚU, PL.; mac-spinos = gen de papaveracée care cuprinde cîteva specii de plante erbacee, cu suc caustic de culoare gălbuie, folosit în medicină. Cf. PONTBRIANT, D. 2. (Cu sens colectiv) Sămînță de mac³ (1), în special de mac³ (1a). Luo macul și începu a-l mînca. ALEXANDRIA (1784), 21 ^v/6. Până mîni dimineață să-mi alegeți macul de-o parte, fir de fir, și năsipul de altă parte. CREANGĂ, P. 262. Cu macul se presură vita care a născut. PAMFiLE, CR. 25. E curat în casă, că poți să lingi mac, se spune pentru a lăuda curățenia unei case și pe gospodină. Com. din PIATRA-NEAMȚ. ◊ (Ca termen de comparație, cu aluzie la micimea caracteristică a seminței) Mică ești, lele, ca macul. DOINE, 224. Mărunțel ca macu, Dar iute ca dracu, se spune despre un om mic de statură și foarte vioi. Cf. ZANNE, P. II, 607. 3. Compuse: mac-de-cotonogeală = ghințură. Cf. PĂCALĂ, M. R. 16; macul-cioarei = zămoșiță. Cf. COTEANU, PL. 27; mac-bătut (H II 289), mac-porcesc (ib. VII 480), mac-înalt (BARONZI, l. 137), mac-păsăresc (ECONOMIA, 47/1) = numele unor plante nedefinite mai de aproape. Pl.: (1, 3) maci și (neobișnuit, n.) macuri (POLIZU).Din sl. (bg. мак, scr. mäk etc.). Cf. magh. m á k.