jugrăvi^[1] vt vz zugrăvi

zigrav sm vz zugrav

zogrăfi v vz zugrăvi

zogrăvi v vz zugrăvi

zugraf^[1] sm vz zugrav

zugrav sm [At: ST. LEX. 75^r2/4 / V: (înv) zigr~, zogr~, (reg) ju~, (îvr) ~rău / A și: (îvr) zugrav / Pl: ~i / E: slv зографъ, ngr ζωγράφος] 1 (Înv) Pictor (de biserici). 2 (Dep) Pictor neînsemnat. 3 Lucrător calificat specializat în zugrăveală Si: (rar) spoitor, (pop) vopsitor.

zugrăi v vz zugrăvi

zugrău sm vz zugrav

zugrăvi [At: PRAV. 250 / V: (înv) zogrăfi, (reg) ~ăi, (îvr) zog~ / S și: sugrăvi / Pzi: ~vesc / E: zugrav] 1 vt (Liv; c. i. imagini, modele) A reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor. 2-3 vta (Înv) A picta (prost). 4 vt (Înv) A desena (1). 5 vt (Înv) A schița. 6 vt (Îvr) A tatua. 7 vi (Îvr; pex) A grava. 8 vt (Îvr) A scrie (caligrafic). 9 vt (Îvr; fig) A contura (1). 10 vt (Îvr; fig) A întipări. 11 vt (Înv; fig; c. i. idei, noțiuni etc.) A desemna prin semne grafice. 12 vt (Rar; fig) A ilustra prin gesturi. 13 vt (C. i. obiectele, materialul pe care se execută pictura) A împodobi cu picturi Si: a picta. 14 vt (Pex; fig) A împodobi. 15 vt (Fig) A înfrumuseța. 16 vt (Îrg) A colora (cu vopsea) Si: a vopsi. 17-18 vtr (Fam; dep; d. femei) A (se) farda (2). 19 vt (Îvr; c. i. unghii) A lăcui. 20 vt (Îvr) A murdări. 21 vt (C. i. opera de artă executată) A realiza cu mijloacele specifice picturii (2) Si: a picta, (îvp) a scrie, (înv) a pictura, a zografisi (1), (reg) a pângăli. 22 vt A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu un strat de var sau humă (amestecat cu o culoare), uneori cu desene care imită tapetul Si: a spoi, a vărui, (pop) a vopsi, (înv) a zografisi (2). 23-24 vtr A (se) evidenția (1, 3). 25-26 vtr A (se) contura (1). 27-28 vtr A (se) reflecta. 29 vr (D. stări psihice) A se imprima pe figura cuiva. 30 vt (Lit; pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești etc.) A înfățișa (sugestiv) prin cuvinte Si: a caracteriza, a descrie, a prezenta, a reda. 31 vt (Înv) A prezenta în mod fals.

zugrav s.m. 1 (constr.) Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. 2 (înv.) Pictor (de biserici). Un zugrav venețian n-ar așterne pe pînză un chip mai dulce (DELAVR.). ♦ (deprec.) Pictor fără talent, neînsemnat. • acc. și zugrav, pl. -i. /<ngr. ζωγράφος.

zugrăvi vb. IV. 1 tr. (constr.; compl. indică pereții unei clădiri sau ai unei încăperi) A acoperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. Camera era zugrăvită într-o culoare alburie (GAL.). ◊ Expr. A zugrăvi (totul sau toate) în negru v. negru. 2 tr. (a. plast; compl. indică imagini, modele folosite) A reproduce pe pînză, pe hîrtie, pe sticlă cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. O icoană muscălească cu raiul și iadul în culori vii, zugrăvite pe sticlă (CA. PETR.). ♦ (înv.) A desena; a schița. ◊ Analog. Gerul cel mai greu zugrăvește pe fereastră flori de primăvară (MAIOR.). ♦ (înv., reg.) A scrie (caligrafic). Numele gării e zugrăvit mare pe frontispiciu (SADOV.). 3 tr. (a. plast.; compl. indică obiectele, materialul pe care se execută picturile) A acoperi cu picturi; a picta. D-apoi tu știi să zugrăvești biserici? (VLAS.). ♦ Fig. A împodobi; a înfrumuseța. Cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze (EMIN.). 4 tr. (a. palst.; compl. indică operele de artă executate) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii. A zugrăvit cîteva icoane de lemn și le-a prins pe pereți (STANCU). 5 tr., refl. (deprec.; despre femei) A (se) farda. 6 refl., tr. A ieși în evidență; a (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. Moara sta... zugrăvită pe cer în depărtarea ei (SADOV.). ◊ Fig. Umbra dumitale s-a zugrăvit cu farmec pe cîmpul plin de ghimpi al vieții lui (GAL.). 7 refl. (despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. Nu putea suferi fericirea ce se zugrăvea pe fața Elenuței (AGÂR.). ◊ (tr.) Nemulțumirea se vedea zugrăvită pe toate fețele (FIL.). 8 tr. Analog, (lit.; compl. indică ființe, situații, întîmplări, stări sufletești etc.) A reda, a descrie, a prezenta, a înfățișa (sugestiv) prin cuvinte (într-o operă beletristică). Naturaliștii zugrăvesc cu predilecție ceea ce este odios (CĂL.). • prez.ind. -esc. /zugrav + -i.

ZOGRAF s. m. zugrav.

ZUGRAV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. Să-mi spui cînd vrei să părăsești locuința, să trimit zugravi. DEMETRIUS, C. 56. 2. (Învechit) Pictor (în special de biserici). Palamon era cîntăreț, iar Gratie zugrav. GALACTION, O. I 212. Un zugrav venețian n-ar așterne pe pînză un chip mai dulce. DELAVRANCEA, O. II 101. La un zugrav foarte vestit, mergînd din întîmplare, Portretul meu îl comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. – Accentuat și: (Mold.) zugrav. – Variantă: (învechit) zograf (ȚICHINDEAL, F. 115) s. m.

ZUGRĂVI, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu o zugrăveală. (Refl. pas.) Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 72. 2. Tranz. (Astăzi rar) A picta, a împodobi cu picturi. Din mijlocul curții se-nalță strălucitoare biserica cea mare – zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigorescu. VLAHUȚĂ, O. A. II 183. Ia privește-i cum... se uită țintă în ochii noștri, parc-au de gînd să ne zugrăvească. CREANGĂ, A. 39. De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceia babacă te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. ◊ Fig. Moaie pana în coloarea unor vremi demult trecute, Zugrăvește din nou, iarăși, pînzele posomorite. EMINESCU, O. I 32. ♦ A contura litere (v. scrie); a desena. A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță. SADOVEANU, M. C. 71. El știa scrie cît îi trebuia pentru a-și zugrăvi iscălitura cu niște litere ca talpa gîștei. GANE, N. II 4. Zugrăvea nu știu ce cu plumbul pe hîrtie. ALECSANDRI, T. I 345. ♦ A trasa. Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite. EMINESCU, O. IV 114. 3. Refl. Fig. A se profila, a se contura; a se proiecta, a se reflecta. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. Ușa casei se deschise și, pe fundul de lumină slabă a privazului ei, se zugrăvi repede, în linii de umbră, chipul mărunt al unei femei. HOGAȘ, M. N. 77. Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau, în fundul rîului, cît părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. EMINESCU, N. 66. ◊ Tranz. Vezi departe munții mari Cum își Zugrăvesc în soare Piscuri vinete spre cer. TOPÎRCEANU, B. 26. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește. EMINESCU, O. I 152. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se reflecta pe figura cuiva, a se exterioriza prin expresia pe care o imprimă figurii. Cu rușinea zugrăvită-n față. CREANGĂ, A. 75. Mare grijă, mare supărare se zugrăvea pre fețele lor. CONTEMPORANUL, III 773. Pe față i se zugrăvea o durere adîncă. ib. VII 108. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte; a descrie. Cînd Bălcescu zugrăvește un tablou în mișcare... narațiunea se face la imperfect. VIANU, S. 75. Cunoscători ai țărănimii i-au zugrăvit... situația de-acolo mult mai îngrijorătoare, rebreanu, R. I 261. În Conu Leonida, Caragiale a zugrăvit o clasă întreagă de oameni. IBRĂILEANU, S. 63. [Poeziile populare] ne zugrăvesc obiceiurile și ne arată ideile și sentimentele veacului. BĂLCESCU, O. I 60.

ZUGRAV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). – Ngr. zographos.

ZUGRĂVI, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu un strat de var amestecat cu humă (și diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena; p. ext. a scrie. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se întipări pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.

ZUGRAV ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de zugrăveală. 2) înv. Pictor care zugrăvea pereții bisericilor. /<ngr. zoghráphos

A SE ZUGRĂVI pers.3 se ~ește intranz. 1) A se închega în contururi precise; a căpăta forme distincte; a se profila; a se contura; a se desena; a se delimita. 2) (despre stări psihice) A căpăta manifestare exterioară; a se exterioriza. /Din zugrav

A ZUGRĂVI ~esc 1. tranz. 1) (pereți) A acoperi cu un strat de apă de var sau de humă (și coloranți), iar uneori și cu desene care imită tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (gânduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face să se zugrăvească; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupația de zugrav. /Din zugrav

zugrav m. pictor, în special de edificii. [Gr. mod. ZOGRÁPHOS, pictor (după natură)].

zugrăvi v. 1. a picta, a orna cu picturi; 2. fig. a depinge.

zograf-, V. zugrav-.

zugráv (vest) și zúgrav (est) m. (ngr. zográfos, vgr. -áphos, d. zóon, animal, și grápho; scriŭ; vsl. zugrafŭ. V. agiograf și caligraf). Pictor de o treaptă maĭ joasă și chear văpsitor: zugrav de bisericĭ, de firme, de odăĭ. L. V. și -áf și zográf.

zugrăvésc v. tr. (d. zugrav). Pictez (maĭ ales grosolan): a zugrăvi părețiĭ. Fig. Descriŭ, maĭ ales defavorabil: răŭ ĭ-a zugrăvit! – Vechĭ și -ăfesc și zografisésc (ngr. zografízo).

zugrav (desp. zu-grav) s. m., pl. zugravi

zugrăvi (a ~) (desp. zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, 3 sg. zugrăvește, imperf. 1 zugrăveam; conj. prez. 1 sg. să zugrăvesc, 3 să zugrăvească

zugrav (zu-grav) s. m., pl. zugravi

zugrăvi (a ~) (zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, imperf. 3 sg. zugrăvea; conj. prez. 3 să zugrăvească

zugrav s. m. (sil. -grav), pl. zugravi

zugrav s. m. (sil. -grav), pl. zugravi

zugrăvi vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, imperf. 3 sg. zugrăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. zugrăvească

zugrav

zugrav.

ZUGRAV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)

ZUGRAV s. v. pictor.

ZUGRĂVI vb. v. desena.

ZUGRĂVI vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. v. picta. 3. a contura, a înfățișa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. v. descrie.

zugrav s. v. PICTOR.

ZUGRAV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)

ZUGRĂVI vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. a picta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.) 3. a contura, a înfățișa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. a descrie, a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.)

zugrăvi vb. v. DESENA.

ZOGRAF s. m. (Var., înv.) Zugrav. [def. și DLRLC]

ZUGRAF s. m. (Var., înv.) Zugrav.

zugrav (-vi), s. m. – 1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereții cu o soluție colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s. f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s. f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία

Radu Zugravul (1740-1802), zugrav din Țara românească, fiul lui Mihai din Târgoviște. A participat la pictarea mai multor biserici (Brădet, Cerneți, Gura Văii-Bogdănești, Hălmagiu etc.), precum și a Bis. domnești de la Curtea de Argeș, unde a realizat ciclul sf. Filofteia. Caietul său de modele, întocmit după vechile picturi ale sec. 14, a fost folosit de zugravi până către 1870.

RADU ZUGRAVUL (1740-1802), zugrav de biserici, iconar și copist de manuscrise. Reprezintă ultima etapă a picturii medievale din Țara Românească (frescele bisericilor din Gura Văii, Brădet și Cornetu). Autorul unui „Caiet de modele” pentru zugravii de biserici.

a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.