ZIS², ZISĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

zis, ~ă [At: PSALT. HUR. H 6^v/15 / V: (înv) dzăsă sf / Pl: ziși, ~e / E: zice] (Csc) 1 snf Expresie verbală a gândirii Si: zicătură (1). 2-3 snf Comunicare (1-2) orală sau scrisă Si: enunț, exprimare, formulare. 4 snf (Pex) Rostire. 5 snf (Fam; îe) A se alege cu ~ul A vorbi în zadar, fără a fi ascultat. 6 snf (Înv; prc) Cuvânt (1). 7 snf (Jur; rar) Obiecție. 8 snf (Îvp) Sfat. 9 snf (Îvp) Poruncă. 10 snf (Îvp) Enunțare a unui adevăr Si: afirmație, declarație, mărturie. 11 snf (Înv) Citire (2). 12 sf (Îvp) Zicătoare (5). 13 a (Îvp; de obicei precedă substantivul determinat) Numit. 14 a (Pex) Poreclit. 15 a (Îla) Așa-~ (sau ~ă, ziși, zise) Pe nedrept numit astfel. 16 a (Îal) În mod convențional numit astfel. 17 a (Îal) Aparent (4). 18 snf (Înv) Cântec (1).

zis, -ă adj., s.f. 1 adj. (înv., pop ) Care este numit, denumit. Zișii săcui din locurile unde și acum lăcuiesc veniră (MAI.). ◊ Loc.adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. ♦ Care este poreclit. Ion zis Stan Țurloi (DOC.). 2 s.f. Vorbă, spusă. Dumnezeu a făcut cerul și pămîntul... Numai cu zisa (POP.). ◊ Expr. (fam.) A se alege numai cu zisa = a vorbi în zadar; a nu fi ascultat. 3 s.f. Afirmație; mărturie. Pentru ca să se încredințeze de adevărul ziselor mele, mai trase și el o dușcă (HOG.). 4 s.f. (înv., pop.) Proverb, zicătoare, zicală. Îmi plăceau basmele, zisele din bătrîni (DELAVR.). 5 s.f (înv., pop.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. Băiatul băgă la cap toate zisele calului (ISP.). • pl. ziși, -se. /v. zice.

ZIS, ZISĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. Numit; poreclit. Trăia la Malu-Surpat și un cîntăreț bătrîn, pe care îl chema Veselin Scripcarul, zis Baftă., SADOVEANU, M. C. 188. ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte, i-a spus că trebuie să reziste opresiunii. CAMIL PETRESCU, T. II 606. ◊ Loc. adj. Așa-zis (-zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept numit astfel (v. fals, aparent); care are pretenția că este într-un anumit fel.

ZISĂ, zise, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Vorbă, spusă; afirmație. Băiatul băgă la cap toate zisele calului. ISPIRESCU, L. 149. Căpitanul de la barieră scosese un petic de hirtie din buzunar și însemna cu creionul zisele mele. GHICA, S. A. 94. După zisa acelor prieteni a domnului consul, peste zece mii de oamini se găseau acum împregiurul acelei bălți. ALECSANDRI, C. 111. ♦ Proverb, zicătoare. Îmi plăceau basmele, zisele din bătrîni, și mai ales întîmplările apucate de neamul meu. DELAVRANCEA, T. 18. 2. (Învechit) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. După ce-au împlinit Sucnă-Murgă zisa calului, l-au întrebat. SBIERA, P. 96.

ZIS, ZISĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.

ZISĂ, zise, s. f. 1. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. 2. (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

ZIS zisă (ziși, zise) Care este poreclit. * Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice

ZISĂ ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a zice

zis a. 1. rostit: vorbe zise în vânt; 2. supranumit: Mircea cel Mare, zis și cel Bătrân. [V. zice].

zisă f. ceeace s’a zis: spusă, vorbă.

zis, -ă adj. Numit, supranumit: Ștefan cel Mare, zis și cel Sfînt. Menționat: procesu cu zisu vecin.

zísă¹ f., pl. e. Spusă, ceĭa ce s’a zis, vorbă: eŭ cred în zisa luĭ.^[1] modificată

așa-zis (pretins) adj. m., pl. așa-ziși; f. așa-zisă, pl. așa-zise

zis¹ adj. m., pl. ziși; f. zisă, pl. zise (Zis și făcut!)

zis² s. n.

zisă (pop.) s. f., g.-d. art. zisei; pl. zise

așa-zis (pretins) adj. m., pl. așa-ziși; f. așa-zisă, pl. așa-zise

zis¹ adj. m., pl. ziși; f. zisă, pl. zise

zisă (pop.) s. f., g.-d. art. zisei; pl. zise

așa-zis adj. m., pl. așa-ziși; f. sg. așa-zisă, pl. așa-zise

zis adj. m., pl. ziși; f. sg. zisă, pl. zise

așa-zis

AȘA-ZIS adj. pretins. (Un ~ inspector.)

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

ZISĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

ZISĂ s. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

AȘA-ZIS adj. pretins. (Un ~ inspector.)

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)

zisă s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

ZISĂ s. afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

zisă, zise, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă.