vinificare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: vinifica] 1 Supunere a mustului de struguri unui proces de prelucrare pentru a-l preface în vin Si: vinificație (1). 2 Ansamblu de operații prin care se obține, se ameliorează și se conservă vinul Si: vinificație (2).

vinificare s.f. Acțiunea de a vinifica și rezultatul ei; vinificație. • pl. -ări. /v. vinifica.

VINIFICARE, vinificări, s. f. Acțiunea de a vinifica; p. ext. ansamblul de operații prin care se obține vinul; vinificație.

VINIFICARE s.f. Acțiunea de a vinifica și rezultatul ei; (p. ext.) ansamblul operațiilor de obținere, ameliorare și conservare a vinurilor; vinificație. [< vinifica].

VINIFICA, vinific, vb. I. Tranz. A supune mustul de struguri procesului de prelucrare care îl preface în vin, a face operațiile necesare obținerii vinului din struguri. – După fr. vinifier.

vinifica vt [At: COSTINESCU / Pzi: vinific / E: fr vinifier] 1 A supune mustul de struguri unui proces de prelucrare pentru a-l preface în vin. 2 A efectua operațiile necesare pentru obținerea, ameliorarea și conservarea vinului din struguri.

vinificațiune sf vz vinificație

vinifica vb. I. tr. A supune mustul de struguri procesului de prelucrare pentru a-l preface în vin, a face operațiile necesare pentru obținerea, ameliorarea, conservarea vinului din struguri. • prez.ind. vinific. /<fr. vinifier.

VINIFICA, vinific, vb. I. Tranz. A supune mustul de struguri procesului de prelucrare care îl preface în vin, a face operațiile necesare obținerii vinului din struguri. – După fr. vinifier.

VINIFICA, vinific, vb. I. Tranz. A supune mustul de struguri procesului de transformare care îl preface în vin; a face operațiile necesare obținerii vinului din struguri.

VINIFICA vb. I. tr. A supune mustul de struguri procesului de transformare în vin; a face operațiile necesare obținerii vinului din struguri. [P.i. vinific, 3,6 -că. / < vinificație].

VINIFICA vb. tr. a supune mustul de struguri procesului de vinificație. (după fr. vinifier)

A VINIFICA vinific tranz. (must de struguri) A supune vinificației. /<fr. vinifier

*vinífic, a -á v. tr. (lat. vinum, vin, și -fic ca în vitri-fic). Prefac în vin.

*vinificațiúne f. (d. vinific). Acțiunea de a vinifica. – Și -áție și -áre.

vinificare s. f., g.-d. art. vinificării; pl. vinificări

vinificare s. f., g.-d. art. vinificării; pl. vinificări

vinificare s. f., g.-d. art. vinificării; pl. vinificări

vinifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vinific, 2 sg. vinifici, 3 vinifică; conj. prez. 1 sg. să vinific, 2 sg. să vinifici, 3 să vinifice

vinifica (a ~) vb., ind. prez. 3 vinifică

vinifica vb., ind. prez. 1 sg. vinific, 3 sg. și pl. vinifică

vinifica (ind. prez. 3 sg. și pl. vinifică)

VINIFICARE s. vinificație. (Proces de ~.)

VINIFICARE s. vinificație. (Proces de ~.)