VINEȚEA, -ICĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

vânățauă sf vz vinețel

vânățea sf vz vinețel

vânețea sf vz vinețel

vânețică sf vz vinețică

vinățea sf vz vinețel

vineța sf vz vinețel

vinețel, ~ea [At: POLIZU / V: (înv) vânețea, ~nățea, (reg) vânățauă, vânățea, ~ța, ~nițea / Pl: ~i, ~ele / E: vânăt + -el, -ea] 1-2 a (Pop; șhp) (Cam) vânăt (1). 3 a (Pop) De o culoare care se apropie de vânăt (1). 4 a (Pop) Care bate în vânăt (1). 5 sf (Reg) Culoare vânătă. 6 sf (Reg) Albăstreală (2) pentru var. 7 sf (Reg; îf vânățauă) Învinețire. 8-9 sf (Reg; îf vânățauă) Vinețeală (2-3). 10 sf (Reg; îf vânățauă) Vânătaie (1). 11 sf (Reg; îf vânățauă) Bășicuță care se face în palmă sau în talpă în urma unei lovituri. 12 sf (Trs; îf vânățauă) Panarițiu. 13 sf (Ban; îs; îf vânățauă) ~ de la ochi Pupilă. 14 sf (Mpl) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu frunzele ovate, cu florile albastre, rar roșii sau albe, grupate în capitule solitare în vârful ramurilor, folosită în farmacie și în medicina populară Si: albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinecioară, vinețică (6)-de-câmp, (reg) ghioc³, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului (Centaurea cyanus). 15 sfp Ghioc³ (Centaurea phrygia). 16 sfp Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzele lanceolate sau ovate și cu florile grupate în capitule terminale, albăstrii, rar roșii sau albe, pe margini și roșietice în centru, care crește în regiunea alpină și în cea subalpină Si: albăstrele (Centaurea axillaris). 17 sfp Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzele mari, lanceolate sau eliptice, cu tulpina terminată cu un singur capitul și cu flori albăstrii pe margini și violete în centru (Centaurea mollis). 18 sfp (Bot; reg) Săpunele (Aster novae-angliae). 19 sfp (Reg) Scânteiuțe (Aster novi-belgii). 20 sfp (Bot) Dumitrițe (Aster salignus). 21 sfp Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, noduroasă și cu florile azurii (Commelina coelestis). 22 sf (Reg) Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, tare, cu gust plăcut, puțin amar, care crește prin pădurile de brad (Russula delica). 23-24 sf Burete-de-spin (Russula alutacea și Russula grisea). 25 sf Ciupercă cu pălăria măslinie-roșcată, cărnoasă, care crește toamna, în pădurile de conifere (Russula olivacea). 26 sf Ciupercă cu pălăria cărnoasă, portocalie sau roz, cu gust dulce, care crește prin pădurile de fag și de brad (Russula xeramplina). 27 sf Ciupercă din familia agaricaceelor, cu pălăria cărnoasă, de culoare roșcată-aurie sau brună-portocalie, care conține un suc lăptos și dulce Si: râșcov, (reg) râșcoviță, burete-dulce, vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus).

vinețele sfp [At: PELIMON, I. 74/29 / E: vine (pll vână) + -ele] 1-2 (Înv; șhp) Vine (57) (subțiri).

vinețică [At: ALECSANDRI, P. P. 271 / V: (înv) vân~ / Pl: ~țele / E: vânăt + -ică] 1-2 af (Pop; șhp) (Cam) vânăt (1). 3 af (Pop) De o culoare care se apropie de vânăt (1). 4 af (Pop) Care bate în vânăt (1). 5 sf (Reg) Culoare vânătă. 6 sf (Mpl; îc) ~-de-câmp Vinețea (14). 7 sf (Bot) Vineriță (1) (Ajuga reptans). 8 sf (Bot; reg) Suliman (Ajuga genevensis). 9 sf (Bot; reg) Hulubiță (Russula aurata). 10 sf (Bot; reg) Pâinișoară (Russula integra). 11 sf (Bot; îc) ~-cu-lapte Vinețea (27) (Lactarius volemus).

vinițea sf vz vinețel

vinețel, -eá adj., s.f. 1 adj. Dim. al lui vînăt; de o culoare care se apropie de vînăt; care bate în vînăt. 2 s.f. (bot.) Albăstrea (Centaurea cyanus). • pl. -ei, -ele. /vînăt + -el, -ea.

vinețică s.f. (bot.) 1 vineriță (Ajuga reptans). 2 Nume dat mai multor specii de ciuperci (comestibile) din familia agaricaceelor (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă, din familia agaricaceelor, cu pălărie cărnoasă, roșcată-aurie sau brună-portocalie, care crește în pădurile de fag și de brad și conține un suc lăptos, dulce (Lactarius volenus). • pl. -ele. /vînăt + -ică.

VINEȚEA, -ICĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

VINEȚEA, vinețele, s. f. (Bot.) Albăstrea. Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe ori pe una din vinețele, cu glas mișcat. HOGAȘ, H. 20. Taci, mireasă, nu mai plînge, Că la maică-ta te-i duce, Cînd o face plopul pere Și tînjala vinețele. MARIAN, NU. 709. Foaie verde vinețea, Cînd de ziuă se crăpa. Cu ciobani se pomenea. TEODORESCU, P. P. 674.

VINEȚEL, -EA, -ICĂ, vineței, -le, adj. Diminutiv al lui vînăt. Sub o tufă-n poieniță Este-o fîntîniță Și-n fîntîniță-o pietricică Rece, vinețică. ALECSANDRI, P. P. 271.

VINEȚICĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. Numele mai multor ciuperci (dintre care unele comestibile) din aceeași familie, cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). 2. Vineriță.

VINEȚEL, -ICĂ, vineței, -ele, adj. Diminutiv al lui vînăt.

VINEȚICĂ ~ele f. Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, care conține un suc lăptos și dulce. /vânăt + suf. ~ică

vinețea f. pl. Bot. Tr. albăstriță.

vinețel m. regiune azurie: trecu cele nouă mări, cele nouă țări și cei nouă vineței POP. [V. vânăt].

vinețél, -eá și -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. vînăt). Cam vînăt. S. f. Trans. Mold. Numele maĭ multor plante, între care și al albăstrițeĭ.

vinețea (albăstriță) s. f., art. vinețeaua, g.-d. art. vinețelei; pl. vinețele

vinețică (vineriță; ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețelei; pl. vinețele

vinețea (albăstriță) s. f., art. vinețeaua, g.-d. art. vinețelei; pl. vinețele, art. vinețelele

vinețică (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețelei; pl. vinețele, art. vinețelele

vinețea (albăstriță) s. f., art. vinețeaua, g.-d. art. vinețelei; pl. vinețele

vinețică (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețelei; pl. vinețele

VINEȚEA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

VINEȚELE s. pl. v. săpunele, scânteiuță.

VINEȚICĂ s. v. hulubiță, pâinișoară, suliman, vineriță.

VINEȚICĂ s. 1. v. albăstrea. 2. vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus) = râșcov, (reg.) râșcoviță, burete-dulce, (Mold.) râșcovel.

VINEȚEA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

vinețele s. pl. v. SĂPUNELE. SCÎNTEIUȚĂ.

vinețică s. v. HULUBIȚĂ. PÎINIȘOARĂ. SULIMAN. VINERIȚĂ.

VINEȚICĂ s. (BOT.) 1. (Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului. 2. vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus) = rîșcov, (reg.) rîșcoviță, burete-dulce, (Mold.) rîșcovel.

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.