VĂRSĂTOR, -OARE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător.

vărsător, ~oare [At: CORESI, EV. 387 / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: vărsa + -ător] 1-6 smf, a (Persoană) care varsă (4, 5, 18) ceva. 7 a (Înv; îs) ~ de sânge (nevinovat)Ucigaș. 8 sm (Îrg) Turnător (de metale sau materii topite). 9 sma (Lsg) Constelație din emisfera australă, formată din stele puțin strălucitoare și din nebuloase, care este vizibilă toamna. 10 sma (Lsg) Semn zodiacal, situat între zodia capricornului și cea a peștilor. 11 smf (Pex) Persoană născută în zodia vărsătorului (10). 12 sf (Teh) Cadă în care se adună materialul scos din fundul sondei și care comunică cu bazinul de decantare. 13 sf Loc unde se depozitează gunoiul menajer dintr-o zonă, dintr-o localitate. 14 sf (Reg) Scoc sterp (la moară). 15 a (Înv; d. surse de lumină, de căldură etc.; urmat de determinări introduse prin pp „de”) Care propagă (radiații, emanații etc.) 16 a (Înv) Vomitiv (1). 17 a (În basme, d. balauri, zmei etc.) Care scoate, aruncă (pe gură) foc, flăcări etc. 18 sf (Bot; reg) Steluță (Aster amellus).

vărsător, -oare adj., s.m. I 1 adj. Care varsă. ◊ Loc.adj. Vărsător de sînge (nevinovat) = ucigaș. 2 s.m. (înv., reg.) Meșter turnător. Un vărsător de ceară (C. NEGR.) II s.m. 1 (astron.; art.) Constelație din emisfera australă, formată din stele puțin strălucitoare și din nebuloase, care este vizibilă toamna. 2 (astrol.; și nm. pr.) Una dintre cele douăsprezece zodii ale anului, cuprinsă între 20 ianuarie și 18 februarie. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, reprezentînd un bătrîn care ține sub braț sau pe umăr una sau două amfore, o ființă fabuloasă cu coadă de pește etc. ♦ Persoană născută în aceată zodie. • pl. -ori, -oare. /vărsa + -ător.

VĂRSĂTOR, -OARE, vărsători, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsă. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelații (și simboluri) ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. – Vărsa + suf. -ător.

VĂRSĂTOR², -OARE, vărsători, -oare, adj. Care varsă (foc, sînge). Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc, ca să prăpădească pe îndrăznețul ce-i călcase coprinsurile. POPESCU, B. II 21. Și era om mînios și prea lesne vărsător de sînge. HASDEU, I. V. 6.

VĂRSĂTOR¹, (1) vărsători, s. m. 1. (Învechit) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). Un vărsător de ceară... A nimerit odată un chip desăvîrșit. NEGRUZZI, S. II 292. 2. (În forma articulată) Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între capricorn și constelația peștilor. În tavan, zodiacul a fost zugrăvit cie un meșter stîngaci după un almanah oarecare... fecioara și vărsătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.

VĂRSĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa

VĂRSĂTOR² ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operații de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelație din emisfera australă. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa

vărsător adj. m., pl. vărsători; f. sg. și pl. vărsătoare

!Vărsător (zodie) s. propriu m.; (nativi din zodia Vărsător) pl. Vărsători

vărsător adj. m., pl. vărsători; f. sg. și pl. vărsătoare

vărsător adj. m., pl. vărsători; f. sg. și pl. vărsătoare

VĂRSĂTOR s. v. turnător.

vărsător s. v. TURNĂTOR.