opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRGAT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.

vărgat, ~ă a [At: PO 274/14 / Pl: ~ați, ~e / E: vargă + -at, (4) cf și it vergate] 1 Care are (ca ornament) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului Si: dungat2 (1), (pop) pestriț, vârstat, (reg) șălar2, șergat, ștrafat, vărgaci, vărgăliu. 2 (Rar) Care are vărgi (35), urme de lovituri pe corp. 3 (Reg; d. păr1) Înspicat. 4 (Rar; d. anumite tipuri de hârtie) Care are linii orizontale (sau verticale) vizibile prin transparență. 5 (Îvr; pex; d. animale) Pătat.

vărgat, -ă adj. Care are dungi; dungat. ◊ (ca determ., după un nume de animal sau de plantă, indicînd specii sau varietăți ale acestora) Mere vărgate. ◊ Spec. (despre hainele deținuților) Le-a văzut de departe hainele vărgate. ♦ Care prezintă urme de lovituri, care are vărgi pe corp. • pl. -ți, -te. /vargă + -at.

VĂRGAT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at

VĂRGAT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi, vîrstat. Era cu un domn în haine castanii vărgate. C. PETRESCU, Î. I 12.

VĂRGAT ~tă (~ți, ~te) Care are dungi; cu dungi; dungat; vârstat. /vargă + suf. ~at

vărgat a. cu vergi sau dungi: rochie vărgată. [Lat. VIRGATUS].

vărgát, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru și zebru îs vărgațĭ, haĭne vărgate. – Și înv- (vest).

VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

vărga vt [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XIX, 58 / Pzi: ~ghez / E: vărgat cf vargă] 1 A face să aibă dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului (în scop ornamental) Si: (pop) a învârsta, a vârsta. 2 (Rar) A face să aibă pe corp vărgi (35), urme de lovituri.

vărga vb. I. tr. A face (să aibă) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului. ♦ A împodobi cu dungi. A vărgat ouăle de Paște. ◊ Ext. Puhoaiele vărgau colinele. ♦ A face să aibă pe corp urme de lovituri de aspectul unor vărgi. • prez. ind. -ghez. /de la vărgat, prin derivare regresivă.

VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi, vărgi. Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. P. 5.

A VĂRGA ~ghez tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vărga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărghez, 3 vărghează; conj. prez. 1 sg. să vărghez, 3 să vărgheze

vărga (a ~) vb., ind. prez. 3 vărghează

vărga vb., ind. prez. 1 sg. vărghez, 3 sg. și pl. vărghează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂRGAT adj. bălțat, dungat, tărcat, (rar) zebrat, (pop.) învârstat, pestriț, vârstat, (reg.) vârcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

VĂRGAT adj. bălțat, dungat, tărcat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

ȘOFRAN-VĂRGAT s. v. brândușă.

VĂRGA vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

șofran-vărgat s. v. BRÎNDUȘĂ.

VĂRGA vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.)

Intrare: vărgat
vărgat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărgat
  • vărgatul
  • vărgatu‑
  • vărgată
  • vărgata
plural
  • vărgați
  • vărgații
  • vărgate
  • vărgatele
genitiv-dativ singular
  • vărgat
  • vărgatului
  • vărgate
  • vărgatei
plural
  • vărgați
  • vărgaților
  • vărgate
  • vărgatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șofran-vărgat
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranul-vărgat
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranului-vărgat
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: vărga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărga
  • vărgare
  • vărgat
  • vărgatu‑
  • vărgând
  • vărgându‑
 singular plural
  • vărghează
  • vărgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărghez
 (să)
  • vărghez
  • vărgam
  • vărgai
  • vărgasem
a II-a (tu)
  • vărghezi
 (să)
  • vărghezi
  • vărgai
  • vărgași
  • vărgaseși
a III-a (el, ea)
  • vărghează
 (să)
  • vărgheze
  • vărga
  • vărgă
  • vărgase
plural I (noi)
  • vărgăm
 (să)
  • vărgăm
  • vărgam
  • vărgarăm
  • vărgaserăm
  • vărgasem
a II-a (voi)
  • vărgați
 (să)
  • vărgați
  • vărgați
  • vărgarăți
  • vărgaserăți
  • vărgaseți
a III-a (ei, ele)
  • vărghează
 (să)
  • vărgheze
  • vărgau
  • vărgară
  • vărgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vărgat, vărgatăadjectiv

  • 1. Cu dungi, cu vărgi. DEX '09 DEX '98 NODEX DLRLC
    sinonime: dungat vârstat diminutive: vărgățel
    • format_quote Era cu un domn în haine castanii vărgate. C. PETRESCU, Î. I 12. DLRLC
etimologie:
  • Vargă + sufix -at DEX '09 DEX '98 NODEX

șofran-vărgatsubstantiv masculin

vărga, vărghezverb

  • 1. A face dungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dunga tărca vârsta învârsta
    • format_quote Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. P. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.