2 intrări
15 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂNĂTORESC, -EASCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.
VÂNĂTORESC, -EASCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vânătoresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: vânător + -esc] 1 Care aparține vânătorii (1) Si: (liv) cinegetic. 2 Care aparține vânătorului (1). 3 Privitor la vânătoare (1) Si: (liv) cinegetic. 4 Privitor la vânător (1). 5 Specific vânătorii (1) Si: (liv) cinegetic. 6 Specific vânătorului (1). 7 (Pop; îs) Pușca cea ~ească Pușcă de vânătoare. 8 (Pop; îs) Iarbă ~ească Praf de pușcă. 9 (Pex; d. colectivități umane) Care practică vânătoarea (1). 10 (Pex; d. colectivități umane) Care are vânatul1 (11) drept principala sursă de hrană. 11 (D. produse culinare) Care este preparat din vânat1 (11). 12 (Înv) Care aparține vânătorilor (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂNĂTORESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. /vânător + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vânătoresc a. ce ține de vânător sau de vânătoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vînătoresc, -ească adj. Care aparține vînătorii sau vînătorului, privitor la vînătoare sau la vînător. Îl învăța îndemînările meșteșugului vînătoresc și tainele naturii (VIANU). • pl. -ești. /vînător + -esc.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎNĂTORESC, -EASCĂ, vînătorești, adj. De vînătoare sau de vînător, privitor la vînătoare sau la vînători. Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești, care îi crease în Rusia deosebită faimă. SADOVEANU, L. 235. Gătiți fiecare de la ghete pînă la pălărie cu cîte un costum nou, vînătoresc. GANE, N. III 134. Boțiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎNĂTORI, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
vînătorésc, -eáscă adj. De vînător saŭ de vînătoare: mincĭunile vînătoreștĭ îs renumite, uniformă vînătorească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÂNĂTORESC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNĂTORI vb. v. prinde, vâna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎNĂTORESC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vînători vb. v. PRINDE. VÎNA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vânătoresc, vânătoreascăadjectiv
- 1. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: cinegetic
- Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești, care îi crease în Rusia deosebită faimă. SADOVEANU, L. 235. DLRLC
- Gătiți fiecare de la ghete pînă la pălărie cu cîte un costum nou, vînătoresc. GANE, N. III 134. DLRLC
- Potiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88. DLRLC
-
etimologie:
- Vânător + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 NODEX