opțiuni
  • info

7 definiții pentru urmăritor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMĂRITOR, -OARE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.

URMĂRITOR, -OARE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.

urmăritor, ~oare [At: SLAVICI, O. I, 205 / Pl: ~i, ~oare / E: urmări + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea, a-l ajunge, a-l prinde, a-l aresta etc.) Si: (îvr) următor (7-8). 3 a (Jur) Care urmărește pe cineva pentru plata unei creanțe. 4 smf Persoană care cercetează ceva anume. 5 smf Amator de...

URMĂRITOR, urmăritori, s. m. Persoană care urmărește pe cineva (ca să-l prindă, să-l supravegheze). Pe cînd se apropiau urmăritorii, focuri de pușcă sparseră tăcerea. DUMITRIU, V. L. 89. Cînd se înălțaseră sănețile la spatele Vatamanului, cei șase urmăritori se trăseseră îndărăt. SADOVEANU, O. VII 39.

URMĂRITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urmăritor s. m., pl. urmăritori

urmăritor s. m., pl. urmăritori

urmăritor s. m., pl. urmăritori

Intrare: urmăritor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmăritor
  • urmăritorul
  • urmăritoru‑
plural
  • urmăritori
  • urmăritorii
genitiv-dativ singular
  • urmăritor
  • urmăritorului
plural
  • urmăritori
  • urmăritorilor
vocativ singular
  • urmăritorule
plural
  • urmăritorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urmăritor, urmăritorisubstantiv masculin
urmăritoare, urmăritoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe cînd se apropiau urmăritorii, focuri de pușcă sparseră tăcerea. DUMITRIU, V. L. 89. DLRLC
    • format_quote Cînd se înălțaseră sănețile la spatele Vatamanului, cei șase urmăritori se trăseseră îndărăt. SADOVEANU, O. VII 39. DLRLC
etimologie:
  • Urmări + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.